~~Yusuke~~
Magia animeurilor! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
~~Yusuke~~ | Reguli | Inregistrare | Login

POZE ~~YUSUKE~~

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
Stefania23 pe Simpatie
Femeie
24 ani
Dolj
cauta Barbat
25 - 46 ani
~~Yusuke~~ / ~~Fan art si fan fic~~ / Fic SasuSaku:X:X:X Moderat de Moony, ank-inuyasha, keyko_angel, mady_kagome
Autor
Mesaj Pagini: 1
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
am facut si yo un fan fic cu sasusaku...sunt incepatoare....e primul meu fic...accept orice critici,,:*:*:*:*    

  SasuSaku
                                           O colega noua


O noua zi minunata in satul ascuns intre frunze.Azi e prima mea zi de scoala.Uau ce emotii am!!!M-am ridicat cu greu din patul meu cel moale si cald si am inceput sa ma pregatesc de scoala…Dupa ce am terminat, mi-am luat la revedere de la mama, apoi am plecat.Cand am ajuns toata curtea era plina de ninja necunoscuti.Deodata se apropie de mine o fata cu parul albastru spre negru si cu ochii sclipitori si timizi, de un mov foarte deschis.
A stat putin in fata mea zambind, cu obrajii usor aprinsi.Dupa care isi facu curaj si imi vorbi:
-Buna! Eu sunt Hinata. Esty noua aici nu?
-Buna…Eu sunt Sakura.Da, sunt noua…Este prima mea zi. Am spus eu incet,privind pamantul.
-Bine ai venit Sakura!!Sunt sigura ca iti vei face multi prieteni.
    “Eu sami fac multi prieteni?? Nu prea cred…”Si cand eram mica imi era greu sa-mi fac prieteni noi…Dar Hinata era o fata foarte draguta si imi parea bine ca o cunoscusem.
-Hey, Hinata! Crezi ca imi poti face si mie un serviciu?Te rog!
-Desigur Sakura! Ce e?
I-am spus Hinatei ca vreau sa-mi faca si mie cunostinta cu cativa dintre noii mei colegi…Dupa cum ma asteptam Hinata nu m-a refuzat, ba chiar a spus ca ar fii incantata.
-Dar sa stii, Sakura….Nici eu nu-i cunosc pe toti.
-Nu-i nimic!! Doar pe cine cunosti!
-Bine! Haide cu mine!
Am mers dupa Hinata…Ne indreptam spre o fata satena , cu ochii caprui si cu doua codite facute coc. Era foarte draguta. Iar ochii ei erau la fel de blanzi ca ai Hinatei.
-Buna Ten-Ten! Am venit sa ti-o prezint pe noua noastra colega.Numele ei este Sakura. Sakura, aceasta este Ten-Ten, una dintre cele mai bune prietene ale mele.
-Imi pare bine Sakura.
-Si mie! Am spus eu putin timida.
-Bine Ten-Ten, acum te lasam…Merg sa-i prezint Sakurei si ceilalti colegi!
-Bine! Ja ne Sakura, Hinata.
-Ja ne! am raspuns eu in cor cu Hinata.
Apoi am mai cunoscut 2 baieti, Shikamaru si Naruto.
Shikamaru era un baiat lenes si foarte plictisit. Din cate auzisem. Dar era de treaba. Naruto era foarte copilaros si nu avea stare deloc. Era blond cu ochii albastri. Cand mi-a facut cunostinta cu el vocea Hinatei s-a schimbat total si sa si inrosit putin. Dupa cate imi dadeam eu seama il cam placea.
Nu m-am putut abtine asa ca am intrebat-o.
-Hinata..? Baiatul ala…Naruto..il placi nu-i asa??
-Cum??? Nu, deloc! De…de unde ai scos asta??
-De nicaieri..Lasa…
Era clar! Chiar il placea..Dar n-am mai insistat.
-Acolo la perete este Gaara.Cel roscat si cu o privire fulgeratoare. Mereu este retras si respingator asa ca nu am vorbit niciodata cu el. Langa Gaara este Kankuro. Fratele lui Gaara. Iar langa ei este sora lor, Temari. Este cea mai mare, si spre deosebire de fratii ei Temari este o dulce.Iar ultima , fata blonda cu parul lung si prins intr-o coada este Ino. Dar nu te sfatuiesc sa vorbesti cu ea.Este foarte fitoasa si rea.
-Asa am sa fac.Multumesc Hinata!
-N-ai pentru ce! Acum scuza-ma dar trebuie sa plec.


primul cap e cam scurt al doilea o sa fie mai lung...:*:*:* sper sa va placa...o sa mai pun si cap 2 dak va place desigur...:*:*:*        

_______________________________________
pus acum 17 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
vad k na zis nimeni nik de fic'ul meu...asta e yo mai pun o cont...dak nu comentati inseaman k nu va place iar yo nu voi mai pune nicio continuare:P) oky...e ultima care o pun:* sper sa va placa....totusi...


SasuSaku(partea 2)

Apoi ochii imi zburara ca prin minune la un baiat brunet si cu ochii negrii ca maslinele.Statea intr-un copac si privea ingandurat cerul.Era foarte dragut.Parca era un personaj de basm.Am vrut sa ma duc sa-l salut, dar ceva ma retinea.Acel ceva erau ochii lui.Avea o privire demonica si parea foarte deranjat de ceva.Apoi am vazut ceva ce m-a lasat moale.Brunetul mai privi odata cerul si ofta…Dar era un oftat din suflet.Apoi ochii lui se schimbara.Deodata devenisera foarte blanzi si inocenti.Atunci m-am gandit ca nu poate fi asa rau cu mi-l inchipuisem, asa ca am mers sa-l salut.
Ma apropiam de el dar parka acesta nici nu observa.
-Ohayo!Eu sunt Sakura.Este prima mea zi aici.Cum te numesti?
Dupa ce am terminat de vorbit am ramas nemiscata privind in sus la baiat , inca cu zambetul pe buze asteptand un raspuns.Dar acesta nu mai venea…”Off!!Imi vine sa intru in pamant de rusine!” mi-am zis eu.
Apoi, fiind putin intrigata si stanjenita am prins putin tupeu si i-am vorbit din nou.
-Hey! Poti sa-mi raspunzi, te rog?? Nu vroiam decat sa te salut!
“Ce a fost asta??Cred ca am exagerat putin!”
Fara sa-mi dau seama incepusem sa ridic tonul la el…
-Imi pare rau! Nu am vrut sa tip.Trebuie sa plec!
Ca de obicei am fugit ca o lasa…! Dar nu stiam ce sa fac..
-Mda bine…spuse brunetul.
Spre surprindere mea baiatul cel brunet si nepasator vorbise cu mine!!Putin cei drept,dar, era bine si atat!
Am facut cativa pasi, apoi m-am intors sa-l mai vad putin pe brunet, care zici ca era o maimutica acolo in copac.Acest gand ma amuza.Dar cand m-am intors, baiatul disparuse! Nu mai era in copac! Oare unde putea sa se duca in acele cateva secunde??
Cand am vazut  ca nu mai vine am plecat….Ca sa nu intarzii chiar din prima mea zi.Cand am intrat in clasa toti erau asezati, asteptand senseiul.
“Sa vedem…Unde sa ma asez??” Dupa ce m-am uitat mai bine prin clasa am observat ca nu mai era decat un loc liber.”Stay putin!Este chiar langa baiatul din copac si cel care ii place Hinatei!!”
M-am indreptat spre banca si am intrebat politiocos daka locul acela era ocupat. Blondinul mi-a raspuns imediat ca nu, dar dupa cum ma asteptam, brunetul n-a scos nici un cuvant.
-Atunci …ma pot aseza aici? am spus eu.
-Desigur! Tu esty fata cea noua? Spuse blondinul.
-Da! Ma numesc Sakura!
-Imi pare bine! Eu sunt Naruto! Naruto Uzumaki credeti-ma!!
-Incantata…Hey,Naruto!Ce este cu el?? Am spus eu facand un semn spre brunet.
-Cu Sasuke?Nu stiu…Asa e mereu!
-Oh..Mersi Naruto.
Apoi m-am asezat in banca asteptand sa-mi cunosc si eu senseiul.Sasuke parka nici nu observase ca m-am asezat langa el.”Sasuke?Parca imi suna cunoscut numele asta.Nu cumva este acel Sasuke Uchiha despre care am auzit atatea???Singurul supraviatuitor al clanului Uchiha? Am auzit ca este foarte puternic!Cred ca de aceea este asa de ingamfat.”
Dupa cinci minute a venit si senseiul.Numele lui era Iruka.M-a prezentat clasei, am facut cunostinta cu colegii iar apoi a trebuit sa incepem ora…
-Acum va voi grupa cate trei intro echipa.spuse senseiul.
“Cate trei?Ma intrem cu cine voi pica.”Eu speram sa cad cu Hinata in echipa dar ea fusese deja grupata cu doi baieti, Shino Aburame si Kiba Inuzuka.
-Echipa numarul sapte…Naruto Uzumaki, Sakura Haruno si Sasuke Uchiha.
-Cum???am strigat eu fara sa-mi dau seama.
Tipasem cam tare…Dar…Cum sa pic eu tocmai cu Sasuke??? Si cu Naruto…Apoi m-am uitat la Sasuke si la Naruto sa le vad reactia…Naruto parea incantat, dar cand m-am uitat la Sasuke era atat de nepasator ca m-a facut sa simt un nimeni, ca nu am nici-o importanta, ca nu contez deloc…Imi  venea sa plang…dar ma abtineam…Oare de ce imi pasa  atat de mult ce credea Sasuke despre mine, ce facea, ce gandea?? Oare ma indragosteam de el??”Nu! Asa ceva nu e posibil! Sau poate este…” Nu stiam ce sa fac… Dupa ore m-am hotarat sa vorbesc cu Sasuke.
-Sasuke…Pot sa-ti vorbesc o clipa?
-Mda…ce e?
-Pai..Uite, imi pare rau ca a trebuit sa cazi chiar cu mine in echipa…Stiu ca nu-ti place, dar nu eu am cerut sa fie asa.
-Chiar nu-mi pasa cu cine sunt in echipa! Bine?? Tot ce vreau este sa devin mai puternic, ca sa-mi pot razbuna clanul!
“Ce a vrut sa zica cu asta? Cum adika sa-si razbune clanul?”In acele momente nu mai intelegeam nimic.Tot ce stiam era ca acele vorbe reci ale lui Sasuke imi ajunsesera pana la inima, si ma dureau…
Apoi incepu sa ploua usor, dar cu fiecare secunda care trecea incepea mai tare, si mai tare…Era exact ca ploaia din sufletul meu…Si cum incepea din ce in ce mai tare cu fiecare cuvant spus de Sasuke.
-Bine, imi pare rau Sasuke.
-De ce iti pare rau?
-Pai..Ca te-am suparat…Sasuke?? Te simti bine??
Brunetul nu mai zicea nimic. Doar statea ingandurat privind iar cerul…ca mai devreme…Chiar ma speriase! Ce era cu el??
“O doamne!! Ce sa-i fac? Plange???”
-Sasuke!!Ai patit ceva??

sper sa va placa  ...nu e cum vroiam yo...dar cel putin e mai buna umpic decat prima parte care e groaznica):     
ja ne!!:*:*
            :

_______________________________________
pus acum 17 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
aaaaaaa apropo...daka am greseli va rog sa ma scuzati...dar intai am scris fic-ul in Microsoft Word Document..si acolo imi modifica cuvintele!!!!          sorry din nou:*:*:*

_______________________________________
pus acum 17 ani
   
Kagome Higurashi
Dark Admin

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 216
Eu nu sunt fana Naruto dar fic-ul tau e superb..CHiar imi place.In comparatie cu anime-ul e mai super misto de 1000 de ori  

_______________________________________
pus acum 17 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
serios? ms mult Playboy Kagome o sa pun cont... dar mai inatai sa ma comenteze cnv) sper sa'ti placa si nextu':*:*

_______________________________________
pus acum 17 ani
   
Moony
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 61
uite ca mai primesti un comnetariu de la mine e bine ca povestesti din punctul tau de vedere.are de toate si sper ca vei mai pune.greseli de tastare nu am cautat,deci nu am ce zice despre ele.
pus acum 17 ani
   
Kagome Higurashi
Dark Admin

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 216
A inceput sa-mi placa Naruto....E dragutz anime-ul...Toate astea datorita povestii tale...10 cu felicitari..vreau continuarea

_______________________________________
pus acum 17 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
va multumesc mult de tot:X:X:X inka o cont sper sa va placa si sa nu va dezamagesc    


                                      SasuSaku
                             Un trecut ingrozitor....


-S-a intamplat atunci…
-Cum? Ce s-a intamplat??
-El a fost…
-Cine a fost?? Ce s-a intamplat??
Acum chiar eram ingrijorata…Oare despre ce vorbea?? Ce era cu el??Nu ma asteptam sa vad un membru al clanului Uchiha plangand.
-Fratele meu…Mi-a ucis familia! Propiul meu frate! Dar am sa-i razbun…
-Cum??O, Doamne! E ingrozitor!
Am ramas ingandurata privindu-l pe brunet care era foarte suparat, dupa care m-am apropiat de el si l-am luat usor in brate. Ma asteptam sa ma respinga si sa se supere, dar n-a fost asa…Era foarte calm…Ba chiar ma luat si el in brate…
-Stii Sakura…Pana acum nu am mai vorbit cu nimeni despre familia mea, dar nu stiu… Simt ca pot avea incredere in tine…
-Nici nu stii cat ma bucur ca spui asta…
“Uau! Ce s-a intamplat cu el?? De cand e asa sensibil? Acesta nu e Sasuke! Nu are cum! Poate l-au rapit extraterestrii…” Gandul asta ma amuza…Dar doar in sinea mea…Eu ziceam de Sasuke ca e sensibil…Cand am auzit ce a spus m-a apucat plansul…Inca eram in bratele lui….Ii puteam simti parfumul…Care aproape ma imbatase…Ma starngea atat de tare…Dar nu am zis nimic.Imi placea.Oare ce trebuia sa fac? Cred ca isi batea joc de mine…Nu stiam ce sa cred.
-Sakura…De ce te porti asa frumos cu mine??
-Ce vrei sa spui?
-Nimic…Lasa..
Nu stiam ce vroia sa spuna… Eram complet visatoare…Parfumul lui chiar ma ametise…Apoi…s-a intamplat ceva ce nu ma asteptam niciodata sa se intample…Brunetul se apropie de mine si incerca sa ma sarute…am incercat sa ma dau inapoi…Stiam ca nu e bine….Dar deja era prea tarziu….Buzele mele fusesera deja prinse de ale lui formand un sarut extrem de pasional... Mi se inmuiasera picioarele…Nu stiam ce sa fac…Primul sarut avea mireasma parfumului lui...Dar nu puteam! Stiam ca nu era bine! L-am impins si mi-am cerut scuze intrun mod destul de brutal…Habar nu aveam ce fac…Sau ce facusem…
-De ce iti ceri scuze , Sakura?? Eu ar trebui sa o fac..Imi pare rau! Am facut o mare tampenie! Ce o fi fost in capul meu?
-Nu trebuie sa te scuzi Sasuke.Nu m-am suparat…
-Poate dar tot nu trebuia sa fac asta…Ar trebui sa plecam…Cred ca mergem in aceasi directie, nu?
-Cred ca da…
-Bine, atunci hai sa mergem.
Tot drumul niciunul nu a scos nici un cuvant in legatura cu ce facusem…Dar cred ca era mai bine asa…Ma simteam ciudat…Ce sentiment era asta?? Oare ma indragosteam? 
-Am ajuns.Aici stau.Multumesc Sasuke.
-Bine. Noapte buna Sakura…Ne vedem maine la antrenament..
-Da. Noapte buna ,Sasuke…
Era tarziu…Intarziasem acasa… Cand am ajuns mama deja ma astepta cu explicatie…Trebuia sa fie una buna…Altfel nu mai scapam de ea toata noaptea…I-am spus ca am mai stat cu noile mele colege… doar era prima mea zi…M-a lasat in pace…M-am dus in camera mea, m-am schimbat iar apoi m-am bagat in pat. Era abia ora 21:00.Nu-mi venea sa cred ca vroiam sa ma culc atat de devreme…Dar dimineata aveam antrenament cu echipa si trebuia sa ma trezesc foarte devreme.
Incercam sa dorm, dar cand inchideam ochii vedeam doar imaginea mea si a lui Sasuke tinandu-ne in brate si sarutandu-ne.Ma apuca tristetea asa ca preferem sa tin ochii deschisi…
Cand in sfarsit am adormit am auzit alarma ceasului care imi suna la cap…”Oh, nu! E deja ora 6:00???La 6:30 trebuie sa fiu la antrenament!”
M-am imbracat repede cu o pereche de pantaloni scurti, roz si cu o bluza alba cu o pisicuta pe ea.Era preferata mea.Apoi mi-am prins parul intr-o coada sus ca sa nu ma deranjeze la antrenament, si cand tocmai vroiam sa ies din camera o aud pe mama:
-Sakura, scumpo! Te asteapta un baiat dragut aici!
-Cum ?? Cine e?? Cobor acum!
Oara cine putea sa fie???Oare putea sa fie Sasuke? Sau imi faceam sperante degeaba? Cand am coborat jos ma astepta nimeni altul decat…Naruto!!!”O, nu!Oare ce cauta el aici?”
-Ohayo, Sakura!
-Ohayo, Naruto….Ce cauti aici??
-Pai ai intarziat si ne-am facut griji…Sasuke ne-a spus unde stai asa ca am venit dupa tine.
-Bine, hai sa mergem…Ja’ mama!
-Ja ne copii!
Mama putea fi asa de enervanta uneori…Dar cand ma gandeam ca o sa-l vad pe Sasuke imi trecea tot…”Oare ce se intamplase cu o seara in urma fusese doar un vis?Oare se va comporta diferit cu mine de acum?”Aceste intrebari ma inebuneau…In sfarsit am ajuns la locul de antrenament cand l-am vazut pe Sasuke.Deja incepuse sa se antreneze…Singur.Senseiul care trebuia sa ne antreneze nu ajunsese.Ne-am indreptat spre brunet…
-Ohayo Sasuke!
-Mda…Ohayo…
Oare ce era cu el?? Cu o seara in urma ma sarutase si ne tinusem in brate..iar…acum era la fel ca inainte…Rece si nepasator…M-am asezat langa un copac impreuna cu Naruto si asteptam sa vina cel care avea sa ne antreneze… Sasuke isi vedea de treaba lui…Eu si Naruto radeam din aproape orice…Eram atat de plictisita si obosita ca pana si glumele blondului ma amuzau…
-Hey, Sakura! Vrei sa iesim putin san e plimbam dupa antrenamet?
-Pey…Sigur Naruto..Nu am nimic altceva de facut…Asa ca e in regula.
-Serios?? Adica chiar ai zis da??
-Desigur…De ce nu?
-Suuuuuuuuuper! Mersi Sakura! Auzi…? Ce e cu brunetul?
-Ce vrei sa spui?
-Pey…Uite cum sa uita…Parca ar vrea san e faca sa disparem chiar in momentul asta…
Acum ca zisese Naruto….Sasuke chiar se uita foarte urat la noi….Oare de ce? Avea legatura cu ce se intamplase?? Nu stiam ce sa zic…Ma fixa cu privirea…Nu stiam cum sa reactionez…Dar se pare ca Naruto mi-o luase inainte.
-Hey, omule!Care e problema ta?? De ce te uiti asa la Sakura??
-Nu e treaba ta unde ma uit! Fraierule! Vezi-ti de conversatia ta!
Ce era cu ei? Se certau aproape din orice…Dar acum mai aveau putin si se luau la bataie..Se pare ca erau foarte stresati..
-Baieti, va rog sa incetati!
M-am bagat intre ei chiar cand Naruto vroia sa-l loveasca pe Sasuke…Dar nu-si nimerise tinta…Pentru ca eu eram pe jos. Blondul imi daduse ditamai pumnul. “Asta o sa lase o urma urata..” Mi-am zis eu.
-Vezi ce faci, ratatule??? Sakura..Esti bine?
-Da. Nu am nimic..
-Sakura ai patit ceva?? Imi pare foarte rau!
Brunetul ma ajuta sa ma ridic..Si imi spuse ca nu trebuia sa ma bag. Blondinul veni in fuga spre mine sa vada daca sunt teafara dar, ca de obocei se impiedica si cazu.
-Esti un fraier Naruto! Spuse brunetul.
Blondul reusea mereu sa ma faca sa rad…Chiar si in cele mai urate momente…Nu realizasem pana atunci ca brunetul inca ma mai tinea de mana de cand ma ajutase sa ma ridic…Era atat de cald…
-Sasuke? Acum imi poti da drumul la mana.
-A da! Uitasem.
-Multumesc pentru ajutor…
Apoi aparu si senseiul…Intarziase aproape 3 ore…Naruto sari imediat ca ars si incepu sa tipe la sensei.
-Imi pare rau copiii…Se pare ca m-am pierdut si eu putin pe drumurile vietii…


sper ka e destul de lunga:*:*:*

_______________________________________
pus acum 17 ani
   
Moony
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 61
tare capitolul
  mai ales ca are si romantism.
  ce imi place ca o intraziat senseiul
  I want more!!
pus acum 17 ani
   
anime_blue_diva
Beginner

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 3
imi plk mooolt de tot ficul tau....ai descriere(la greu  )dialog este cu caruta dar ficul asta este si pe Animezup!sper k nu il ai de acolo! oricum.....imi plk moolt de tot,ffff frumos.....am si yo o poza k sasusaku.....deci o sa o pun.....

fic imi plk mooolt tot ficul tau....ai greu  )dialog este caruta dar ficul asta este acolo! plk

21.4KB

_______________________________________


Live the life you have,and dont regret anything!!
pus acum 17 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
va multumesc:X:X  

pay...nu:| m credeti sau nu am intrat decat d 2 ori in viata mea pe Animezup:|
deci..nu.. nu il am de acolo....


inka o cont...sper sa va placa:X:X


                                           SasuSaku
                                    O misiune importanta

Senseiul parea foarte de treaba si dupa cate observasem avea si simtul umorului.
-As vrea sa incepem prin a ne cunoaste. Incep eu. Ma numesc Kakashi Hatache si va voi antrena un timp. Acum voi…Draguto…Vrei sa incepi tu?
-Da. Ma numesc Sakura Haruno si am 16 ani. Sunt noua aici dar deja imi plac toti colegii. Ador florile de cires. Cand sunt suparata imi place sa le admir, pentru ca ma calmeaza. Nu-mi plac deloc oamanii care se cred cei mai buni. Cam atat.
-Foarte bine. Multumim Sakura. Cine urmeaza?
-Blondule, vrei sa continui?
-Pai eu sunt Naruto Uzumaki, credeti-ma! Ador rammenul si sa mananc. Nu suport cele 3 minute care trebuie sa le astept sa se faca. Visul meu este sa devin un hokage. Si asa se va intampla, credeti-ma!
-Bine. Se pare ca ai vise marete Naruto…Si ultimul…
-Ma numesc Sasuke Uchiha. Mostenitorul clanului Uchiha. Nu-mi place nimic si urasc tot. Ceea ce am nu este un vis, pentru ca o sa devina realitate. O sa distrug pe cineva si imi voi razbuna clanul.
-Da, da. Domnul Atitudine…Ce sa spun…spuse blondinul putin deranjat.
Naruto era cam nedumerit. Nu stia despre ce vrorbea brunetul.Dar eu stiam. Mai auzisem asta, dar inca ma speriau vorbele lui Sasuke.Simteam o oarecare teama pentru el. Nu stiam de ce. Sasuke parea foarte hotarat sa-l distruga pe fratele sau. Dar oare cat de puternic era acesta?
Dupa ce am terminat prezentarile Senseiul a sugerat sa incepem antrenamentul.Trebuia san e urcam intrun copac fara san e folosim de maini sau altceva. Trebuia san e adunam chakra in talpa piciorului si apoi sa urcam…Parea destul de greu, dar eu imi puteam controla destul de bine chakra. Ma descurcam la capitolul asta.Naruto nu-si putea controla chakra, iar Sasuke se grabea prea tare si nu reuseau.Pana ca baietii sa-si dea seama eu eram deja in varful copacului.Senseiul a fost total uimit.Dar Sasuke se pare ca se cam enervase putin.Naruto se bucura foarte tare pnetru mine…
-Se pare ca tu esti cea care detine cel mai bine controlul chakrei. Spuse senieul zambind.Se pare ca tu ai terminat azi…Te poti duce acasa.
-Cum? De ce? Nu ne mai antrenam??
-Tu deja te poti urca in copac. Dar cred ca vom avea putin de furca cu baietii. A spus senseiul putin si soapta. Dar se pare ca Sasuke auzise.
-Nu o sa pierd eu in fata unei fete.
Apoi si-a concentrat chakra si a incercat din nou sa urce. Se pare ca de data asta reusise. Probabil nu accepta sa fie cineva mai bun ca el. Naruto, insa…Nu reusea deloc…De fiecare data cand isi concentra chakra si vroia sa merga se impiedica si cadea.
-Se pare ca i-ai dat un impuls bun lui Sasuke. Tine-o tot asa si o sa fiti cei mai buni genini din satul nostru.
Am zambit usor apoi am lasat capul in jos. Vorbele senseiului ma emotionasera putin.
-Sasuke si Sakura! Voi puteti pleca acasa.Naruto…Tu ramai pana vei putea sa te cateri.
-Dar Kakashi sensei azi trebuia sa ies cu Sakura la plimbare! Nu pot ramane!
-Puteti amana…Nu-i asa Sakura?
-Da.
-Si, in plus se pare ca are cine sa o duca acasa.Asa e Sasuke?
-Cum?
-Ea e fata…Trebuie protejata. Iar tu esti colegul ei.
-E in regula sensei.Ma descurc singura.Nu e nevoie sa ma duca nimeni.
-Bine o voi duce.
-Cum???Omule, asta e culmea! Eu trebuia sa o duc!
-Mai taci fraiere!
-Bine…Ja ne sensei!
-Ja’.Ne vedem maine.
-Pa Naruto..O lasam pe alta data bine?
-Da!!!
Cand a auzit asta, brunetul a strans din pumn…Semn ca era nervos.Dar de ce?Nu stiam…Cam pe la jumatatea drumului Sasuke se opri.
-Ce sa intamplat Sasuke?
-Chiar ai de gand sa iesi cu fraierul ala?
-Naruto? Da! De ce nu? Doar suntem colegi!
-Doar atat? Daca ti-as cere ai iesi si cu mine?
-Pai…Da..De ce nu?
-Atunci…Vi sa ne plimbam?
-Da.
Am plecat cu Sasuke. Eram putin cam uimita de propunerea brunetului.Dar bineinteles ca nu puteam sa refuz.Asta era ocazia mea…Trebuia sa stiu ce e cu el…Cand se comporta frumos cand zici ca eram ultimul om…
Am mers timp de 10 minute dupa care am ajuns la un lac care era inconjurat numai de flori de cires…Era atat de frumos…Nu mai vazusem locul acela niciodata… Ma simteam atat de bine…Mai ales ca era si Sasuke cu mine…
-Deci…Iti place? Mi-am adus aminte ce ai zis mai devreme…Ca adori florile de cires si ca te calmeaza asa ca m-am gandit sa te aduc aici.
-Iti multumesc mult. Ador locul asta.
Ne-am asezat jos unul langa altul…Sasuke, ca de obicei era ingandurat si visator… Nu intelgeam prea bine ce sa intampla cu el, sau mai bine zis cu noi…Cand se purta groaznic , cand parea un gentalman…Oare care era adevarata lui fata?
-Sasuke?
-Da. Ce e?
-Ce se intampla cu tine?
-Ce vrei sa spui?
-Nu stiu…Te comporti ciudat. Mereu ai alta atitudine..De exemplu…Azi nu mi-ai vorbit deloc…Dar acum m-ai adus aici…
-Nici eu nu stiu ce e cu mine…Ma simt ciudat in prezenta ta..
-Cum adica ciudat?
Nu stiam ce vrea sa zica…Dar si eu ma simteam foarte ciudat in prezenta lui…Dar la mine era o alta poveste…Eu ma indragostisem de el…Dar el ce avea? Oare il faceam sa se simta prost? Nu stiam ce sa zic…
-Adica…Cand te vad vreau sa…
La ce se referea???Deja ma apucase tremuratul…Inima cred ca imi batea cu 300 la ora…
-….sa…vreau sa te sarut…continua brunetul..
O doamne! Nu-mi venea sa cred ce se intampla…Credeam ca e un vis…Dar brunetul ma privea foarte intens…Nu stiam cum sa reactionez, ce sa zic…Am ramas blocata…
-Nu inteleg ce vrei sa spui Sasuke…
-Sakura, cred ca ma indragostesc…Si imi vine sa te sarut…Ca si acum..
“Hey! Nu-l opreste nimeni sa faca asta.” Am gandit eu.Dar nu stiam daca asta si simteam…Intrun fel imi era frica…Daca Sasuke glumea?Apoi…Ca si data trecuta fara sa-mi dau seama buzele lui Sasuke erau din nou peste ale mele…Iar eu eram pe jos, cu Sasuke peste mine… A fost un sarut lung…Aproape m-a lasat fara aer…Cand sa ridicat de pe mine m-am uitat in  ochii lui care acum pareau blanzi si inocenti, nu ca alta dati cand ii avea reci si sfidatori…Nu am rezistat…Ma apucat plansul si am fugit imediat de acolo…Apoi l-am auzit pe Sasuke strigandu-mi numele…Nici nu m-am mai uitat inapoi…Am fugit direct acasa…M-am bagat direct in pat si am inceput sa plang…Ce se intampla cu mine?? De ce imi pasa chiar atat de mult ce facea Sasuke? Deci…Chiar ma indragostisem…off…Dar…De ce figisem? Oare ce facea Sasuke?Iar imi puneam o mie de intrebari si nu primeam la niciuna vreun raspuns. Deja se facuse seara. Cand trecuse timpul?? Eh…Nu mai conta…M-am imbracat in pijamaua mea preferata , m-am spalat pe dinti si tocmai vroiam sa ma bag in pat cand aud o pietricica cum imi loveste geamul. Am iesit pe balcon. Cand am vrut sa ma uit in jos apre ca un fulger nimeni altul decat Sasuke…Am ramas inmarmurita, ce era sa fac?
-Sasuke?? Ce cauti aici?
-Pai…Ai plecat foarte repede acasa azi…si…mi-am facut griji…Am gresit cu ceva?
Speram sa nu mai deschida niciodata subiectul asta…Dar la deschis mut mai devreme decat ma asteptam..Ma gandeam ce sa ii zic cand brunetul ma apuca de barbie  si imi ridica capul in sus..Eram mai rosie ca focul si ardeam la fel ca el..
-Spune Sakura.Ce s-a intamplat?
-Pai nimic…Dar..Nu inteleg ce mi se intampla..
-Adica? Ce ti se intampla?
-Cateodata as fi in stare sa fac orice pentru tine in timp ce altadata imi doresc doar sa intru in pamant si sa nu mai ies de acolo…
-De ce? Din cauza mea nu-i asa?
-Nu! Nu e vrorba de asta..dar…
Chiar atunci am fost intrerupta de mama…Tocmai vroiam sa-i spun ca il plac…Cand ma strigat mama ca sunt chemata la telefon.
-Vin imediat mama! Imi pare rau Sasuke.Trebuie sa plec..
-Bine…Ne vedem maine…Noapte buna.
-Noapte buna Sasuke.
Am coborat jos sa vad cine ma cauta la telefon. Era Kakashi sensei. Mi-a spus ca maine avem o misiune foarte importanta si ca el nu poate sa ajunga la noi. Trebuia sa ne ducem dupa el in padure.M-a rugat sa-i anunt dimineata si pe ceilalti colegi ai mei, Sasuke si Naruto. Am aprobat cererea senseiului iar apoi l-am salutat politicos si m-am intors in camera mea.
Nu ma lua somnul deloc…Ma gandeam intruna la ce se intamplase in acea zi cu Sasuke…Totul parea un vis..Unul destul de frumos, dar totusi parka vroiam sa ma trezesc si sa uit totul imediat.Uneori viata e de neinteles..Parca ieri traiam sperante si vise, parka ieri aveam tot ce mi-am dorit.Dar acum nu mai era asa.Imi doaream dragostea brunetului, dar parka imi era frica de ea...Nu stiu ce insemna asta..Eram foarte nehotarata…Pana la urma ma luase somnul..Am adormit fortata..Trebuia sa ma trezesc devreme..Maine aveam o misiune importanta…Nu stiam care era aceea dar daca Kakashi sensei a zis ca e importanta asa trebuia sa fie…Mi-am luat kimonoul cel roz si despicat pe ambele picioare pana mai sus putin de genunchi. Parul mi l-am lasat desprins. Apoi m-am incaltat cu niste sandale de tip ninja numai ca erau roze ca si kimonoul si am iesit vijelios din casa sperand sa nu intarzii.Cand am ajuns baieii erau deja acolo...
-Ohayo!Imi cer scuze ca am intaziat!...Nu prea am dormit..
-Nu-i nimic Sakura.Se pare ca nu esti singura care intarzie.Nici Kakashi sensei nu a venit. Apropo…Esti foarte frumoasa astazi..Defapt asa esti mereu. Spuse blondul.
-Multumesc Naruto! Kakashi sensei nu o sa vina..M-a sunat aseara si mi-a spus ca azi avem o misune foarte importanta, dar el nu poate sa vina. Ne asteapta in padure.
Baietii au fost incantati cand au auzit ca avem o misiune importanta…Cu toate ca nicunul nu stiam nimic despre aceasta misune…Sasuke nu ma bagase in seama...N-am zis nici eu nimic..Apoi am inceput sa sarim din copac in copac in cauterea senseiului.Nu ne zisese unde se afla..Trebuia sa-l gasim noi.Cica ne testa abilitatile de ninja...Pe drum toti am fost tacuti ca niste pisicute.Pana si Naruto. Incordarea si stresul se puteau simti in aer.Nu stiam ce ne asteapta.Dupa vreo 5 minute l-am gasit pe sensei.Care era cu echipa Hinatei, cu senseiul acestora,Kurenai si Lordul Hokage.Nu intelegeam ce se intampla.De ce eram toti aici?
-Kakashi sensei, ce se intampla aici?
-V-am spus ca astezi avem o misiune importanta.Si vom colabora si cu echipa domnusoarei Kurenai.Avem ca misiune ducerea Lordului Hokage in satul sunetelui pentru semnarea unui tratat de pace.Dar trebuie sa ne miscam repede pentru ca astazi se insereaza foarte repede si nu putem merge pe intuneric.Nu poti stii ce se ascunde prin copaci.Ati inteles?
-Da sensei! Am raspuns noi.
Am salutat politicos pe toata lumea iar apoi am pornit la drum.Eu mergeam cu Hinata, iar baietii erau in spatele nostru.Senseii si Domnul Hokage erau in fata nostra.
Dupa cateva ore de mers deja incepea sa se intunece asa ca sensei Kakashi a sugerat sa ne oprim undeva peste noapte.Am dat peste o casuta destul de micuta, dar totusi foarte draguta.Parea ca locuieste cineva acolo, dar acea casa era abandonata.Am intrat sa vedem daca putem sta acolo.Cum ne asteptam casa era goala.Avea 4 camere.Nu ne ajungeau, nu stiam cum sa ne impartim.
-Bine…Avem 4 camere.Se pare ca ne vom inghesui putin…Kurenai va lua o camera, Domnul Hokage una,eu una. Si se pare ca voi toti o veti lua pe ultima care e cea mai mare.
-Cum??? Dar nu putem! Am strigat eu.
-De ce nu?
-Pentru ca suntem fete..Nu putem dormi cu baietii!
-Sunteti cuminti…Va veti descurca.
Asa ceva era imposibil! Cum sa dormim si baieti si fete intr-o camera?? O doamne...Oare cum o sa dormim?Cand am intrat in camera, asa cum ma asteptam era un singur pat... Mai era si un dulapior mic pe care era asezata o veioza si un sifonier pe aproape jumatate din parete.Pe jos era un covor pufos care parea sa fie dintr-o blana de animal.Am intrat si ne uitam toti unul la altul gandindu-ne cum sa facem...
-Cu sigurata fetele vor dormi in pat! Spuse Kiba.
-Asa e! Ele sunt mai sensibile.Nu pot dormi pe jos. A spus si Naruto foarte hotarat.
-Dar voi unde veti dormi baieti?



e destul d lung? sper ka da:X:X: va multumesc ka ati citit:*:*:*:*

_______________________________________
pus acum 17 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
app... ma bucur sa aud ka am descriere   mereu mi se pare ka pun prea mult dialog:|

_______________________________________
pus acum 17 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
Cadoul



-Dar voi unde veti dormi baieti?
Eram putin ingrijorata...Afara era cam frig...Si nici ei nu puteau dormi pe jos.Chiar daca eram fete, toti puteam raci…
-Noi vom dormi pe jos.Nu-ti face griji, noi nu suntem asa sensibili. Ne vom descurca. Mi-a spus Kiba zambind.
M-am dus sa vad daca pot gasi ceva in sifonier ca sa le pot aranja si baietilor un fel de pat pe jos...Daca raceau nu vroiam sa ma simt vinovata.Am gasit ceva cearsafuri si niste perne...M-am dus sa le aranjez. Le-am pus la fiecare cate o perna si un cearsaf.
-Hey, Sakura! Ce faci acolo? Intreba mirat Kiba.
-Nu vreau sa raciti!
-Esti atat de draguta, Sakura!
-Multumesc mult Kiba!
Ne-am schimbat toti in haine de casa si apoi ne-am bagat in pat. Eu si Hinata stateam in pat...Ne simteam putin prost, dar baietii nu aveau nici-o treaba. Eu aveam o patura roz, iar Hinata una albastra…Culorile noastre preferate. Dupa vreo 10 minute parea ca pe toti pusese stapanire oboseala si adormisera. Numai eu nu aveam somn. Stateam la marginea patului si il priveam pe brunet, care doarmea destul de aproape de mine. Era foarte frumos cand dormea, si pare atat de inocent...Pe urma am auzit cum usa de la balcon se deschide.Ma spariasem, credeam ca e cineva, dar nu era nimeni.Se deschisese de la vant. Se facuse foarte frig.Cand m-am uitat la Sasuke, era dezvelit si tremura de frig. Se culcase fara bluza. M-am dat jos din pat, si am vrut sa ma duc sa-l invelesc.Cand am luat patura sa o pun pe el brunetul m-a prins de mana. Din cauza sperieturii am cazut chiar peste el.Stateam desupra lui si ne priveam adanc in ochi.
-Ce vroiai sa faci?
-Eu?? Vroiam doar sa te invelesc.Tremurai.
Cred ca deja eram mai rosie ca focul…eram in bratele brunetul, privindu-l. Inca ma mai tinea de mana si ma strangea foarte tare.
-Sasuke da-mi drumul te rog.Ma doare.
-A da.Scuze.
M-am ridicat si am vrut sa ma intorc inapoi in pat.
-Unde te duci?
-Sa ma culc. De ce?
-Nu ai zis ca vroiai sa ma invelesti? Acum nu mai vrei?
-Pai..Acum te-ai trezit. Te poti inveli singur.
-Dar mi-ar placea sa o faci tu.
Oare ce se intampla cu Sasuke??? Azi nu mi-a vorbit deloc...Acum imi spune asta...Este atat de nehotarat...Ce era defapt in capul lui?Oare nu vroia sa vorbeasca cu mine cand mai era cineva cu noi? Dar acum se putea trezi oricine in orice moment.Nu vroiam sa-l invelesc...Dar mi-am adus aminte de parintii lui care nu mai erau.Probabil de cand a murit mama lui s-a invelit destul singur...M-am dus sa-l invelesc.Am luat patura, am pus-o pe el si i-am spus noapte buna.
-Nu ma saruti de noapte buna? Mama asa facea.
Cred ca isi daduse seama ca vroiam sa-l bag in pat asa cum facea mama lui.L-am luat in brate si l-am sarutat pe frunte. Dar se pare ca brunetul nu asta vroia.M-a luat de maini si m-a pus jos. S-a pus pe mine si a vrut sa ma sarute. Dar tocmai atunci a batut cineva la usa.
-La naiba! Cine poate sa fie?
Se pare ca se cam enervase.S-a ridicat si s-a dus la usa sa vada cine este.Cand a deschis usa acolo era Kakashi sensei.
-Buna seara! Ma scuzati..Vroiam sa vad daca dormiti. Numai voi sunteti treji?
-Da. Ceilalti au adormit. Am zis eu.
Senseiul s-a uitat putin prin camera, s-a uitat pe jos unde fusesem cu Sasuke si a zis:
-Se pare ca m-am inselat.Nu sunteti asa cuminti nu?
A spus asta dupa care incepu sa rada. Dupa cateva secunde ne-am dat si noi seama la ce se referea. Eu ma inrosisem foarte rau si ma cam suparasem. Cum putea sa zica asta?
-Cum??? Ce vreti sa spuneti? Doar nu va ganditi ca...
-Ehh...Glumeam si eu cu voi. Ma duc la culcare. Noapte buna si aveti grija ce faceti! Spuse Kakashi cu un zambet foarte ciudat pe fata.Apoi a plecat.
-Pffff…Ce glume are si Kakashi asta...Spuse Sasuke cu un zambet sarcastic pe fata.
Avea dreptate...Ce glume erau alea? Aveam doar 16 ani! Sasuke se duse inapoi in pat, dar eu am ramas.Am iesit pe balcon cu gandul sa privesc putin stelele.Dupa cateva minute a venit si Hinata. Reusise sa ma sperie foarte tare.
  -Sakura! Ce faci aici? Sopti ea. A spus-o intr-un mod destul de ciudat, nu mi se parea ca e vocea ei si de aceea ma speriasem.
I-am spus ca am iesit  sa iau o gura de aer si sa ma uit putin la stele care erau foarte frumoase in aceea noapte.Era putin cam frig afara si parea ca sta sa ploua,dar totusi era foarte frumos...Hinata a vazut ca eram putin trista si ma intrebat ce este cu mine.Ma cunostea de cateva zile dar stia cand eram trista sau fericita...I-am spus ca nu am nimic dar si-a dat seama ca mint asa ca am fost nevoita sa-i spun ce era cu mine.I-am povestit de Sasuke,de tot ce se intamplase si cum incepeam eu incetul cu incetul sa ma indragostesc de el.
Mi-a spus ca dupa cate isi dadea seama Sasuke chiar ma placea , si ca trebuia sa incerc sa-i spun ce simt pentru el, dar bineinteles ca nu puteam face asta.Si in plus chiar nu credeam ca el ar putea tine la mine...Am mai stat putin de vorba, despre Sasuke desigur, iar apoi am intrat in casa.Era foarte tarziu...Ne-am pus in pat si dupa 2 minute eu am si adormit..Eram foarte obosita...
Cand m-am trezit dimineata nu mai era nimeni in camera...Eram singura.Cand m-am uitat la ceas era aproape ora 10! Oare plecasera fara mine??M-am imbracat repede si am coborat jos. Din fericire acolo erau Sensei Kurenai si Hinata...
-Unde sunt ceilalti??am spus eu putin nedumerita...
-Baietii s-au dus cu domnul Hokage sa vada pe unde trebuie sa mergem mai departe. Mi-a raspuns Doamna Kurenai.
-Sensei? Pot sa ma duc la o plimbare in padure?aveam nevoie de aer...Si simteam nevoia sa fiu putin singura...
Am plecat intr-o padure foarte frumoasa unde erau foarte multe flori de cires.Deja ma simteam mai bine...Astazi era o zi cam aiurea...Trebuia sa fie speciala pentru mine, dar era o zi ca oricare alta... Astazi implineam 16 ani..Fara sa-mi dau seama ca in spatele meu e cineva am zis asta cu voce tare...Atunci o aud pe Hinata:
-Hey, Sakura! Asteapta..spuse ea in timp ce gafaia de oboseala...Cand a ajuns la mine s-a oprit punandu-si mainile pe genunchi si respirand adanc.
-Ce s-a intamplat??Eram putin ingrijorata…Dar Hinata m-a calmat spunandu-mi ca nu s-a intamplat nimic, doar vroia sa vorbeasca cu mine.Am stat...Ne-am plimbat, am vorbit...Apoi i-am spus Hinatei ca ar trebui sa ne intoarcem, dar ea nu a vrut...Nu stiam de ce nu vrea sa ne intoarcem... Am mai stat putin si apoi am plecat.Hinata incerca sa ma convinga sa mai stam dar eu eram cam obosita...
-Hey Sakura...Spuse ea chicotind...Nu-ti mai amintesti nimic de aseara??
-Ce sa-mi amintesc? Oare despre ce vrobea?? Ce am facut aseara?? Credeam ca am sforait sau asa ceva. Deja ma jenasem...
-Chiar nu-ti amintesti ce a facut Sasuke aseara?
Hinata inca radea...habar nu aveam de ce...Oare ce facuse Sasuke??Am intrebat-o ce a facut Sasuke si mi-a spus:
-Nu stii ca dupa ce te-ai culcat a venit la tine, s-a pus pe un scaun si te-a privit toata noaptea...S-a jucat in parul tau, te-a mangaiat...Chiar nu stii??
Despre ce vorbea???Cum sa faca Sasuke asa ceva??? Nu avea cum...Eram sigura ca ma minte, dar era mai serioasa ca niciodata...Sa fi fost asa? Habar nu aveam.Cred ca cel mai bine uitam ca am auzit asta pentru ca nu-l puteam intreba daca e adevarat...Dar nu era asa greu sa uit...In sfarsit ajunsesem la casuta unde ne petrecusem noaptea.Hinata m-a lasat pe mine sa intru prima.Cand am deschis usa si am facut 2 pasi au sarit cu totii strigand in cor “Surprizaaaa”. Am ramas socata.Nu stiam de unde aflasera ca este ziua mea.M-au felicitat cu totii si m-au pupat...Dar lipsea cineva. Acel cineva era Sasuke.I-am intrebat pe toti unde este, dar nu stia nimeni. Am luat o felie de tort si am iesit afara sa-l caut pe brunet.Probabil iar pierdea vremea printr-un copac...Am cautat si iar am cautat dar Sasuke parca disparuse...Apoi am auzit ceva intr-un copac mai apripiat de lac.M-am dus sa vad daca intradevar era Sasuke. Inainte sa apuc sa ma uit brunetul a sarit din copac fix in fata mea. Statea si ma privea fara sa scoata un sunet. Daca am vazut ca nu zice nimic i-am intins farfuria cu tortul si i-am spus ca este pentru el. Brunetul a scos o cutiuta mai mare, foarte frumos impachetata si mi-a intins-o spunandu-mi:
-Iar asta este pentru tine.
Deci si el stia...Dar...Chiar imi facuse un cadou?? Oare ce era? Am luat cutiuta din mana lui si am incercat sa vad ce e acolo. Cand am deschis-o inauntru era.....



n'am mai pus cont kam demult.. sper sa citit:X:X
     

_______________________________________
pus acum 17 ani
   
Dj Cata
Beginner

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 5
e tare ficu',apropo,pot sa spun eu ce era cadoul???hmmm...pot?pot?(stiu ce era pt ca am vazut si pe alte site-uri ficul)

_______________________________________
and

pus acum 16 ani
   
Moony
Moderator

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 61
In sfarsit am ajuns si eu pe aici.
Uuuuu,ce romantic e Sasu! Norocoasa Sakura
Abia astept continuarea!
pus acum 16 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
Incredibil dar adevarat
                              Disparitia Sakurei, aliarea cu dusmanul


Cand am deschis-o inauntru era un lantisor foarte frumos cu o inimioara pe care scria : S+S si dedesubt scria EVER.Nu stiam de la ce vin acele initiale asa ca l-am intrebat.
-Pai...Sasuke si Sakura nu e evident? A raspuns brunetul zambind.
-Ce...Ce vrei sa spui??? Cum adica Sasuke si Sakura? 
-Chiar nu intelegi nu? Si atunci brunetul se apropie de mine si vru sa ma sarute, dar chiar atunci a iesit sensei Kurenai si ne-a chemat in casa. L-am rugat pe Sasuke sa-mi puna lantisorul la gat iar apoi am intrat sa sarbatorim alaturi de ceilalti. Cand am intrat Naruto a vrut sa vina la mine in fuga dar ca de obicei s-a impidicat si a cazut chiar langa picioarele mele. Cand s-a ridicat mi-a intins o cutiuta mova si a spus ca acela era cadoul meu. L-am desfacut si inauntru am gasit o bratara subtirica cu cateva strasuri.Era foarte draguta.I-am multumit blondului, iar apoi m-am retras incet. Am desfacut si celelalte cadouri dupa care am iesit cu totii afara sa privim cerul. Nu-mi venea sa cred cate stele erau! Cand m-am uitat la Hinata m-am bucurat foarte mult sa vad ca in sfarsit isi facuse curaj sa vorbeasca cu Naruto. Deabia asteptam sa vad ce vorbise cu el! Imediat cum au terminat de vorbit am si fugit la Hinata sa vad ce se intamplase. Cum m-am apropiat de ea am observat ca era foarte trista.Sper ca nu era ce credeam eu. Il omoram pe Naruto daca era asa. M-am apropiat de Hinata punandu-i mana pe fata si intreband-o ce este cu ea. Dar foarte intrigata mi-a luat mana si a inceput sa tipe la mine.
-Asta s-a intamplat numai din cauza ta!!!
-Ce s-a intamplat?? Despre ce vorbesti?? Am spus eu cu o fata foarte mirata de ceea ce vedeam. Nu mai vazusem fata asta a Hinatei. Nu mai era aceeasi fata dulce si buna cu toata lumea. Ba chiar mai mult…Tipa. Nu mai vorbea ca de obicei cand deabia o puteai auzi.Ce era cu ea??
-Din cauza ta Naruto m-a respins! Mi-as fii dorit sa nu fii aici! a spus asta iar apoi a fugit de langa mine, plangand.
-Hina... am vrut sa o strig dar deja era prea tarziu. Se facuse nevazuta. Cum adica din vina mea a respins-o?? Se intamplase exact ceea ce ma temeam eu ca se va intampla. Am fugit la Naruto si  l-am luat dupa un copac. Nici macar nu stia ce facuse.Il speriasem rau.
-Sakura!!! Ce s-a intamplat??? A spus acesta nedumerit.
-Naruto, esti un fraier! Ce i-ai spus Hinatei??? Am inceput sa tip la bietul baiat fara ai spune intai macar ce am.
-Dar, Sakura…spuse blondul cu 2 lacrimi in ochii lui de culoarea cerului...
-Niciun dar! Ai vazut-o ce suparata e???
-Sakura, dar eu pe tine…
Deja stiam ce vrea sa spuna asa ca l-am intrerupt imediat.Nu vroiam sa aud asta. Nu de la el!
L-am pus sa mearga la Hinata si sa-i ceara iertare, altfel nu ma vorbeam cu el. A cautat-o dar ea nu mai era in casa...Plecase...Am cautat-o si eu. Dupa vreo 10 minute de cautari am gasit-o pe marginea unui lac...Plangea.
M-am apropiat usor de ea si m-am asezat jos.
-Hinata...Ce se intampla cu tine? De ce esti suparata pe mine? Ti-am gresit cu ceva? Ce am facut? Am spus asta dupa care m-am apropiat de ea. Aceasta se uita in ochii mei si apoi cu lacrimile pe obraji imi spuse:
-Sakura, stii ca il iubesc!
-Stiu! Dar nu inteleg de ce esti suparata pe mine.
-Stii ce mi-a zis Naruto?? Mi-a spus ca nu ar putea fi niciodata cu mine pentru ca el te iubeste pe tine! A zis ca nu va renunta niciodata sa spere ca te va avea...
-Hinata...asta nu se v-a intampla niciodata! Stii foarte bine la cine ma gandesc eu...am spus eu oftand...
-Dar Naruto nu va renunta!!!
Avea dreptate…Naruto nu era genul care sa renunte usor la un vis...I-am spus ca voi rezolva eu asta si am plecat sa-l caut pe Sasuke. Am mers pe la lac, dar nu era acolo.L-am mai cautat putin apoi am auzit ceva in spatele meu. Cand m-am intors in spatele meu se aflau 2 persoane. Nu-mi puteam da seama cine sunt pentru ca purtau masti. Unul dintre ei s-a apropiat de mine apoi si-a dat masca jos. Cand am vazut cine este am vrut sa tip dar mana acestuia imi acoperea deja gura. Sub acea masca se afla chiar Itachi Uchiha, fratele lui Sasuke sic el care i-a distrus clanul... M-am speriat foarte tare pentru ca stiam cat este de periculos si ca nu am nicio sansa impotriva lui. Pana sa-mi dau seama disparusem impreuna cu ei printr-un nor de fum. Dupa aia nu mai stiu nimic...Cred ca am lesinat. Cand am deschis ochii m-am trezit intr-o pestra. Habar nu aveam unde eram , stiam doar ca sunt legata iar celalalta persoana care era cu Itachi ma pazea. Oare ce vroiau de la mine?
-In sfarsit te-ai trezit papusa?? Spuse mascatul.
-Cine esti? Ce vreti de la mine? Si nu-mi spune papusa! Nu suportam sa mi se spuna papusa ca doar nu eram de plastic! Am suflet, am inima! Nu sunt o papusa de platic fara creier!
-Eu sunt Kisame, si o sa afli in curand ce vrem de la tine.Pacat ca s-a intamplat asta chiar de ziua ta nu? Si n-ai apucat nici macar sa-ti iei la revedere de la iubitelul tau!
Ohhh! Chiar reusise sa ma enerveze! Dar cine era acest Kisame? Tocmai cand vroiam sa tip la el a aparut si Itachi.
-Kisame! Las-o in pace. Nu pentru asta am adus-o. Deci…te-ai trezit? Spuse Itachi cu o voce blanda..Chiar nu-mi venea sa cred ca acest barbat bland si aparent nevinovat reusise sa ucida tot clanul Uchiha.
-De ce m-ati adus aici? L-am intrebat eu pe Itachi.
-Te-am adus aici pentru tine! Sa-ti facem un viitor.
-Cum adica?? Eu am deja un viitor!
-Chiar? Care e acela?Spuse Itachi ridicandu-mi barbia cu mana...
Nu stiam ce sa-i raspund... Era o intrebare foarte incuietoare...Am tacut, si asta i-a dat lui Itachi de inteles ca eu habar nu aveam ce voi face cu viitorul meu. Si cam asa era...
-Vezi? Chiar nu vrei sa devii mai puternica?? Nu vrei sa fii observata? De Sasuke? Itachi chiar stia cum sa convinga pe cineva...Dar…Oare ma convinsese sau...ma hipnotizase??
-Poate...Dar cum..?
-Maine vom incepe antrenamentele. Sa fii pregatita. Spuse asta apoi ma dezlega si imi spuse sa merg dupa el. Am mers pana am ajuns la o casa. Era foarte frumoasa.
-Aici vei sta tu cat timp te vei antrena. Spuse Itachi deschizandu-mi usa. Iti voi aduce mancare si haine, dar tu sa nu pleci de aici.
-Nu voi pleca.
Intre timp...La petrecere toti se intrebau unde sunt..
-Oare unde o fi?? N-am mai vazut-o de cand vorbea cu Hinata. Spuse doamna Kurenai.
-Poate e cu Sasuke! A mers sa-l caute. Spuse si Kiba.
Apoi veni si Sasuke care auzise ca sunt de negasit. Se uita prin jur dupa care intreba unde sunt. Naruto i-a spus ca a crezut ca sunt cu el. Kakashi sensei a sugerat sa merga toti sa ma caute. S-au impartit in cateva grupulete apoi fiecare grup a pornit intr-o directie. 






                         Inceperea antrenamentului
           


Kakashi sensei a sugerat sa merga toti sa ma caute. S-au impartit in cateva grupulete apoi fiecare grup a pornit intr-o directie. Kiba si Shino au luat-o spre padure, Naruto si Hinata spre lac, Kakashi si sensei Kurenai au ramas la cabana in caz ca ma intorceam, iar Sasuke a luat-o pe deasupra copacilor. Timp de cateva ore au cautat incontinuu , dar nici urma de mine...Itachi avusese grija sa ma ascunda foarte bine. Nimeni nu putea gasi acea casa cu exceptia lui. A doua zi incepeam antrenamentele asa ca mi-am facut repede un dus si m-am bagat in pat. Itachi imi spusese ca antrenamentul va dura in jur de un an. Pana atunci aveam destul timp sa ma pregatesc. In cealalta parte a padurii cautarile luasera sfarsit. Numai Sasuke mai cauta... In timp ce ma cauta a vazut ceva intr-un tufis. Cand s-a apropiat acolo era chiar lantisorul primit in dar de la el. L-a luat de jos si l-a strans tare in mana. Atunci pe chipul frumos al brunetului cazu usor o lacrima...
-Unde esti Sakura? Spuse brunetul usor strangand lantul in mana si privind in sus la luna... Era indurerat. Dar de ce? Oare incepuse sa tina la mine?
La casa unde stateam pe timpul antrenamentului, cand m-am bagat in pat nu stiu ce mi-a venit si am pus mana la gat. In clipa urmatoare am sarit din pat. Imi disparuse lantisorul.
-Oare unde e?? Unde l-am pus??? Nu se poate sa-l fi pierdut. Deja eram nervoasa...Dar de ce imi pasa? Doar plecasem... Vroiam sa uit. La ce-mi mai trebuia lantisorul?M-am bagat inapoi in pat si am incercat sa dorm...Dar nu puteam. Ceva ma tinea treaza. Trebuia neaaparat sa gasesc acel lantisor! M-am gandit ca imi cazuse atunci cand Itachi si Kisame m-au adus aici asa ca m-am dus afara sa-l caut...Habar nu aveam pe unde venisem asa ca am luat-o si eu pe unde am vazut si am inceput sa caut. Am mers ce am mers pana am auzit o voce. Imi parea cunoscuta. Cand m-am uitat nu mi-a venit sa cred. Era Sasuke...Avea lantisorul meu in mana si vorbea singur. Nu intelegeam ce zicea, dar imi auzisem numele.
-Doamne, ce e cu el? Aceea imagine ma indurera. Imi venea sa ma duc la el sa-l strang in brate, sa-l sarut si apoi sa ne intoarcem la prietenii nostri. Dar nu  puteam face asta! Trebuia sa devin puternica. In urmatoarea secunda brunetul sa ridicat de jos si a inceput sa vina spre mine. Nu se putea! Ma auzise! Normal…doar era un Uchiha. Nu aveam cum sa fug pentru ca m-ar fi vazut asa ca m-am asezat pe jos incercand sa nu fac zgomot. Dar nu mi-a reusit. Sasuke ma vazuse.
-Sakura, tu esti?? Spuse acesta bland.
-Da Sasuke. am spus eu iesind din tufis.
-Esti bine! Ce sa intamplat cu tine??
Spuse asta apoi ma lua in brate si ma stranse tare la piept. Ma durea sa-l vad asa, dar Itachi avea sa-mi creeze un viitor. Fara ajutorul lui eram un nimeni. Un nimeni fara viitor. Sau cel putin asa ma simteam. L-am impins pe brunet apoi i-am zis:
-Sasuke lasa-ma! Nu am nimic!
-Ce e cu tine? Ce ti sa intamplat? Sasuke era ingrijorat.Imi parea rau...dar nu aveam ce sa fac.
-Am fugit! Bine?? Te rog sa nu ma mai cauti! Nu vreau sa ma mai intorc!
Am inceput sa plang, iar apoi pana ca Sasuke sa-si dea seama am fugit. Nici nu vazuse in ce parte. Cand a vazut ca am plecat m-a strigat. L-am auzit si ma bufnit si mai tare plansul. Ma durea sufletul sa plec de langa el...Mai ales acum cand in sfarsit ma observase. Am ajuns inapoi la casa. Itachi ma astepta la usa. Oare de ce. M-am dus la el si l-am intrebat ce sa intamplat.
-L-ai vazut pe Sasuke nu-i asa??
-Pai... Iatachi era nervos. Deja incepusem sa ma balbai.
-Raspunde-mi!
-Pai da..dar nu m-a urmarit. Sunt sigura!
-De ce ai fost acolo? Nu ti-am zis sa nu iesi de aici?
-Imi pare rau, Itachi! Mai aveam putin si plangeam. Cand a vazut asta Itachi mi-a pus mana pe fata si a zis:
-Nu plange! Imi pare rau ca am tipat.
Apoi incepu sa se apropie de mine. Cand au ramas 2 centimetri intre noi s-a oprit si m-a intrebat de ce.
-Poftim? Ce de ce?
-De ce? Ce ai vazut la el?
-La cine sa vad? Despre ce vorbea?? Ce era cu el? Parea trist.
-La Sasuke. Ce ai vazut la el?
-I..Itachi...In urmatoarea secunda eram in bratele lui. Nu m-am putut abtine si l-am sarutat.
De ce facusem asta? Poate pentru ca ma durea ce se intamplase cu Sasuke. Sau poate incepeam sa...ma indragostesc de Itachi. A fost un sarut lung. Aproape ma lasase fara aer. Cand mi-a dat drumul s-a uitat la mine dupa care mi-a spus noapte buna si a plecat. Am intrat si eu in casa si m-am culcat in sfarsit.
Sasuke s-a dus inapoi la ceilalti. Cand l-au vazut toti au figit spre el intrebandu-l daca m-a gasit. Brunetul a oftat adanc apoi a intrat in casa nespunand nimic. Era deja intuneric asa ca trebuira sa mai ramana o zi la cabana. Cand l-a vazut asa suparat Naruto s-a dus dupa brunet in camera.
-Sasuke? Ce s-a intamplat cu tine? Spuse Naruto apripiindu-se de el.
-Nu s-a intamplat nimic.
-Ba da. Spune-mi. Ce este?
-Sakura..A fugit! Spuse Sasuke strangand din pumn.
-Cum?? Omule! Glumesti? Naruto era uimit.
Au inceput sa vorbeasca...Si Sasuke i-a povestit tot ce vorbise cu mine. In sfarsit cei doi purtau o discutie serioasa...Fara sa se certe sau sa tipe. Ba chiar , Naruto il consola si ii spunea ca se va rezolva. Au hotarat sa nu mai spuna nimic la nimeni. Credeau ca e mai bine sa ma lase in pace si sa fac ce vreau. A doua zi au luat micul dejun dupa care au impachetat si au plecat. Pe de alta parte, eu m-am trezit si am plecat la lac unde Itachi ma astepta sa incepem antrenamentul.
-Credeam ca nu mai vii. Spuse acesta.
-De ce n-as veni?? Am spus eu apropiindu-ma.
In cateva minute am inceput sa ma antrenez. Trebuia sa imi mentin chakra in varful picioarelor si cu ajutorul ei sa merg pe apa. Dar in acelasi timp trebuia si sa ma feresc de kunaiurile si shurikenurile aruncate de Itachi. Era foarte greu pentru un genin.. Dar cum eu eram buna in mentinerea chakrei am reusit. Bine... timp de cateva ore nu am reusit decat sa incasez cateva lovituri de kunaiuri si cateva cazaturi in lac...
Itachi era uimit ca am reusit sa ma descurc la acel dificil antrenament in numai 6 ore. Multora le lua cel putin 2 zile. Am terminat antrenamentul la ora 12 asa ca Itachi m-a intrebat daca vreau sa continui cu urmatorul nivel. Eram foarte, foarte obosita dar nu eram genul care sa se lase asa ca am continuat. Senseiul meu era foarte multumit de mine si de ce deveneam. Avea de gand sa ma transforme intr-o criminala profesionista.. Dar eu nu vedeam asta. Ii faceam exact pe plac.
La urmatorul nivel trebuia...

_______________________________________
pus acum 16 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
Intalnirea...                               
                                    Petrecerea lui Kiba   


La urmatorul nivel trebuia sa invat un jutsu cu care imi puteam face o sabie din chakra. Nu parea greu, dar era foarte... Nu reusam in niciun fel sa fac aceea sabie. Ma chinuia si ma chinuiam dar nimic. Itachi mi-a mai aratat odata cum se face apoi am mai incercat si eu. In sfarsit imi reusise! Eram atat de bucuroasa. Deja se facuse seara... Incercasem toata ziua sa fac sabia aia!
-Itachi...La ce imi va folosi sabia asta?? E foarte greu de facut!
-Crede-ma... Iti va trebui. Aceasta sabie nu e una oarecare..Este facuta din propia ta chakra si poate taia absolut orice intrun timp foarte scurt.
-Uau!
Dupa ce am terminat antrenamentul pe ziua aceea m-am bagat direct in pat. Eram franta. In acest timp...Sasuke si ceilalti ajunsesera deja acasa. Au plecat toti la casele lor pentru ca nu vroiau sa fie obositi urmatoarea zi. Era ziua lui Kiba si toti erau invitati. Mai tarziu... Pe la vreo 11 asa...Naruto nu avea somn. Se gandea la Hinata... Si ii parea foarte rau de ce ii zisese. Acum se simtea rau... Nu putea dormi..Nu inainte sa-si ceara scuze. Merse la ea si o striga la geam.
-N..Naruto?? Ce cauti aici? spuse fata incet ca sa nu-si trezeasca parintii.
-Hinata..Pot vorbi cu tine?
-Desigur Naruto. Asteapta putin. Apoi inchise geamul si iesi afara. Ce este?
-Pai..vroiam sa-mi cer scuze...Stii tu... Pentru..cum ti-am vorbit. Naruto se cam balbaia...Ceea ce era un semn bun. Insemna ca si el simtea ceva pentru Hina.
-Nu-i nimic Naruto! Mie imi pare rau pentru... cum am reactionat... Poate din cauza mea a plecat Sakura. Sunt o proasta.
-Sa nu mai spui niciodata o prostie ca asta! Nu e vina ta!
Au mai vorbit ei putin...Apoi Naruto spuse ceva care pe fata o lasa total umita.
-Stii..Hinata..Si mie imi place foarte mult de tine...Dar probabil am fost prea orgolios sa recunosc asta. Blondul se inrosi pe loc. Era clar ca nu mintea.
-Cum?? Naruto.. Glumesti?
Apoi blondul isi puse mana pe fata Hinatei si o saruta. Au stat...au vorbit pana seara tarziu apoi Naruto a plecat acasa...Trebuiau sa fie odihniti pentru petrecerea lui Kiba. Stiau ca merg la cel mai mare petrecaret si erau constienti ca petrecerea lui avea sa tina pana dimineata. Si-au luat la revedere apoi drumurile lor s-au despartit. Se simtea cum dragostea pluteste in aer... Numai un brunet mai era pe strada...se plimba gandindu-se cu ce gresise. Era vina lui? Nu stia. Simtea cum pierde ce avea el mai drag... Cum jumatate din inima lui nu mai era la locul ei... Disparuse... Dar stia la cine e. Pe de alta parte... Eu deja dormeam. Dupa cateva ore am inceput sa tip in somn. Tipam si ma tot miscam , dand capul cand intro parte cand in alta si ridicand mainile. Transpirasem toata. Apoi am deschis imediat ochii si m-am ridicat din pat foarte speriata. Avusesem un cosmar. Era un monstru! O criminala! Dar.. apoi am realizat ca eram eu... visasem cum ma transformasem intro asasina si imi omorasem toti prietenii. Fusese groaznic visul. Cand ma gandeam cum il omorasem pe Sasuke in acel vis ma apuca plansul. Era ora 5 iar eu nu mai puteam dormi. Imi era frica de acele vise. Nu vise ! Cosmare!
A doua zi dimineata toata lumea se pregatea pentru petrecerea lui Kiba. Cursurile se amanasera in aceea zi la cererea elevilor. Asa au avut timp de petrecere. Acasa la Kiba lumea deja incepea sa vina. Venisera deabia jumatate din invitati asa ca mai aveau de asteptat pana sa vina tortul. Kiba dadu drumul la muzica si toata lumea incepu sa danseze. Dupa vreo 5 minute au sosit si Naruto si Hinata. Se tineau de mana. Toata lumea era socata. In sfarsit se intamplase fenomenul NaruHina dupa care asteptau toti. Acestia au zambit usor apoi Naruto isi invita marea iubire la dans. Toata lumea dansa. Ten-Ten si Neji , Shikamaru si Temari, Gaara o invita pe o fata din anul I , iar Kiba o invita pe Ino. Venise aproape toata lumea. Mai lipsea doar Sasuke. S-au gandit ca era afectat de cele intamplate si ca nu va venii. Kiba se duse dupa tort, dar chiar atunci batu cineva la usa. Era Sasuke. In mana tinea cadoul pentru Kiba.
-Sasuke! Ai venit! Spuse Kiba fericit lundul in brate pe brunet.
-Normal! Doar nu credeai ca nu o sa vin la tine la petrecere! Spuse brunetul intinzandu-I cadoul.
Apoi intrara si incepura sa petreaca...I-au cantat la multi ani lui Kiba apoi au taiat tortul. Au mancat, au baut , au dansat si s-au distrat... Dupa vreo 2-3 ore mi-am adus si eu aminte ca era ziua lui Kiba. Ma simteam foarte prost. Cu 2 saptamani in urma ii promisesem ca voi fi prezenta la petrecerea lui indiferent de ce se intampla. Kiba imi era ca un frate... Ne cunosteam de mici... Si ne intelegeam de minune…Dar acum simteam cum il dezamagisem. Nu puteam sa stau asa. M-am imbracat si am plecat sa-i iau un cadou. I-am luat un ursulet de plus pe care scria “My lovely brother” . Ii placeau la nebunie chestiile de plus. Cand am ajuns... Nu am putut intra. Nu puteam... Simteam ca nu voi fi bine venita... Asa ca am lasat ursuletul in fata usii , am batut si am plecat. Cand deschise Kiba nu vazu pe nimeni. Se uita jos si vazu ursuletul. Deja presimtea de la cine e. Toti venira la usa si intrebara cine e. Naruto se apropie de Kiba si intreba de la cine e ursuletul. Apoi ii spuse sa citeasca biletul care era agatat de jucarie. Kiba nu prea vroia sa-l citeasca pentru ca stia ca asta il va intrista... Dar l-a citit. “Kiba...Nu stiu daca ma vei intelege... Dar asta cred eu ca e mai bine... Nu ma uri te rog!Oricum nu te voi uita niciodata... La multi ani fratiorule!!! Surioara ta, Sakura te iubeste! P.S.: Imi pare rau ca nu mi-am respectat promisiunea. Mii de scuze!”
Dupa ce a citit Kiba mai avea putin si plangea... Toti se suparasera foarte tare... In special el, Sasuke si Naruto...
-Hai omule...O sa fie bine. Spuse Naruto punandu-si mana pe umarul lui Kiba.
-Hei! Nu sa intamplat nimic... Haideti sa continuam petrecerea. Spuse acesta cu lacrimi in ochi dar incercand sa zambeasca in acelasi timp.
Toti s-au intors la petrecere si au incercat sa faca ca totul sa revina la normal. Nu prea mai aveau chef de petrecere, dar asta era seara sarbatoritului si nu vroiau sa i-o strice. Petrecerea a tinut pana la 3 jumate dimineata...Apoi si-au dat si ei seama ca a doua zi aveau cursuri asa ca au incheiat. Fusese o petrecere grozava...Cu exceptia biletului... Totul incepea sa-si revina...Incetul cu incetul...
Timp de un an intreg eu m-am tot antrenat... Devenisem chiar foarte buna...Itachi nu mintise... Ma facuse puternica. Dar cosmarele tot nu incetasera. Le aveam in fiecare seara... dar cred ca ma obisnuisem cu ele... In acest an... In sat lucrurile redevenisera la normal... Toata lumea isi vedea de treaba si de antrenamente... Parca uitasera cu totul ce se intamplase in ultima noastra misiune... Dar mai era ceva nou... Relatia mea cu Itachi... Ne intelegeam foarte bine... Ne antrenam impreuna.. Cu toate ca el nu avea nevoie de acel antrenament o face pentru mine. Itachi era un om foarte bun si romantic... Nu era deloc asa cum credeam la inceput. Il iubeam foarte mult...Si simteam ca sunt iubita... Intro seara Itachi a venit la mine... Ne-am uitat la televizor...Am vorbit... Si am ras... Dar ceva ma nelinistea... si nu m-am putut abtine sa nu-l intreb. Era o greaseala sa intreb... Stiam asta... dar ma rodea prea tare...
-Itachi?
-Da iubito... Ce e?
-Te rog nu te supara... Dar trebuie sa stiu... De ce ti-ai ucis clanul?
-Sakura...Chiar crezi ca as fi putut face asta?? Spuse acesta cu multa durere in ochi...Il durea...si asta se vede cu ochiul liber.
-Cum adica? Atunci cine a facut-o? am intrebat eu uimita.
-Clanul Akatsuki. Nu faceam parte din el atunci... De cand am aflat am inceput sa ma antrenez foarte dur... pana am ajuns cel mai puternic... Am intrat in clanul Akatsuki si de atunci am sperat ca va veni ziua cand ma voi putea razbuna...
Nu-mi venea sa cred ce auzeam! Itachi era complet nevinovat dar cu toate astea, luase vina asupra lui! Dar de ce? A riscat dragostea fratelui sau... dar pentru ce? Oare era un motiv destul de bun sa merite asta?
-De ce Itachi? De ce ai luat vina asupra ta? L-am intrebat eu lundu-l in brate.
-Pentru Sasuke. Daca afla ar fi vrut si el sa incerce sa-i distruga. Crezi ca ar fi reusit?
Nu am mai continuat aceasta discutie... Nu vroiam sa-l supar pe Itachi... Ne-am uitat la un film apoi acesta a spus ca pleaca. L-am condus pana la usa...Apoi eu m-am bagat in pat... Urmatoarea zi era ultima mea zi de antrenament si eram foarte emotionata. Itachi nu era bland la antrenament doar pentru ca eram impreuna. Si asta imi placea. Nu vroiam sa faca asta... Sau sa ma subestimeze pentru ca sunt fata. Antrenamentele erau la fel de dure. Nu tinea cont ca sunt fata. Si imi placea. Asa devenisem mai puternica. Dimineata sosi repede iar eu eram emotionata sa vad care era ultimul nivel. Am mers repede in padure... Itachi era deja acolo. M-a salutat si apoi m-a intrebat daca sunt pregatita sa aflu care e ultimul pas. I-am spus ca normal... si apoi zise:
-Ultimul pas...Sakura... Trebuie sa te lupti cu Kisame.
-Cum?? Asta e ultimul pas? Am intrebat eu parca putin socata.
-Daca vrei poti renunta oricand. Spuse acesta.
-Nicigand! Hai Kisame! Parca eram nerabdatoare sa-mi vad limitele si sa vad cat am progresat intrun an.
Lupta incepu imediat. Kisame ataca din plin. Cand ma lovea, Itachi strangea pumnul... Nu ii placea, dar stia ca asta e dorinta mea. La inceput Kisame ma atacat numai cu kunaiuri si shuriken, dar apoi a scos acea sabie imensa pe care o are mereu la el... Din fericire reuseam sa ma feresc. Chakra se ducea repede iar eu nu stiam cum sa-l atac... Nu reusisem sa-l ating decat cu 3 kunaiuri... 2 in umar si unul in picior... Ma tineam destul de bine pe picioare... Eram pregatita datorita antrenamentelor. Kisame insa, incepea sa oboseasca. Am inceput sa-l atac doar fizic... Doar cu mainile si picioarele... Asa obosea mai repede pentru ca trebuia sa se fereasca. Apoi acesta incerca iar sa ma loveasca cu aceea sabie, dar am folosit tehnica de inlocuire. Cand acesta nu stia unde sunt a lasat garda jos. Era sansa mea sa-l atac. Am sarit din copac si l-am doborat infigandu-i un kunai in picior. Acesta s-a predat... Chakra lui era terminata...Si era la pamant. Nu mai avea ce sa faca. Drept urmare eu am castigat lupta.
-Bravo Sakura! Esti un oponent incredibil. Imi spuse Kisame ridicandu-se de jos. Apoi se duse sa-si curete ranile.
Itachi m-a felicitat si mi-a spus ca toate acele antrenamente dure nu au fost in zadar. Puterea imi crescuse. Si Itachi era mandru de asta. In timpul acesta in padure se mai afla cineva. Era Sasuke...Se plimba...Fara sa stie ca eu si Itachi eram acolo. Cand a dat peste noi toti am ramas incremeniti. Nu stiam cum sa reactionam.
-Fratioare...Spuse Itachi putin trist.
-Itachi! Ce cauti tu aici???? Sakura! De asta ai fugit?? Sasuke chiar era nervos. Mai nervos ca niciodata.
-Sasuke? am spus eu cu lacrimi in ochi. Ce cauta aici? Si de ce era asa de suparat??
Sasuke ii arunca niste priviri ucigase lui Itachi...Oare era gelos? Pana sa-mi dau eu seama brunetul deja incercase sa-l atace pe Itachi. Dar nu-l atinse. Am strigat la el sa se opreasca dar nu a facut-o. Mi-a spus sa nu ma bag. Ma simteam foarte, foarte prost. Stiam ca este numai vina mea. In cateva secunde lupta dintre cei doi frati incepu. Am vrut sa-i opresc dar eram prea slabita dupa lupta pe care o avusesem cu Kisame. Eram destul de ranita. Ambii Uchiha si-au activat sharinganul apoi incepura atacurile. Primele nu au fost prea tari...Dar apoi totul incepea sa devina foarte serios. Am inceput sa tip la cei doi si asta i-a atras atentia lui Sasuke. Acesta se opri si ma privi, dar Itachi continua lupta. Cand Sasuke si-a pierdut concentrarea si s-a uitat la mine Itachi l-a lovit din plin. Lovitura lui Itachi il trimise pe brunet intr-un copac de care se lovi, apoi cazu jos. Cand am vazut am fugit imediat la el. M-am asezat in genunchi, l-am intors cu fata spre mine si il tineam pe picioare. Brunetul  deschise ochii si se uita la mine. A incercat sa ma sarute, dar l-am oprit.
-Nu Sasuke!Nu! Dragostea mea pentru tine a luat sfarsit. Am spus eu cu lacrimi in ochi. Il iubesc pe Itachi!       
-Cum?? Sakura! Nu vezi ca te foloseste??? Spuse brunetul nervos.
-Nu-i adevarat! Ma iubeste! Minti!
Chiar in acel moment Itachi ne ataca pe amandoi. Nu mai intelegeam nimic!
-Ce proasta esti! Chiar ai crezut ca e ceva intre noi??? Spuse Itachi cu un ranjet diabolic pe fata.
-Cum ?????????Ce vrei sa spui??? Am spus eu uimita.
Atunci Itachi folosi sharinganul si ma imobiliza.Sasuke nu stia ce sa faca.Lovitura lui Itachi fusese destul de puternica si desi deabia se misca Sasuke reusi sa se puna in fata mea si sa intoarca atacul. Atunci eu m-am ridicat de jos si am incercat sa-mi fac sabia din chakra pe care invatasem s-o fac la antrenament. Din fericire mi-a reusit din prima... L-am atacat din spate, dar acesta se feri. Cu toate acestea il atinsesem putin in partea stanga. Rana nu era adanca dar destul de pericoloasa.




                                   Doi ninja ataca...
                              O noapte de neuitat.....

Rana nu era adanca dar destul de pericoloasa. Intr-un moment de neatentie in care ma uitam la Sasuke, Itachi incerca sa ma atace cu un kunai, dar imediat brunetul aparu in fata mea si intoarse kunaiul spre adversar. Acesta cazu jos. Pentru ca niciunul din noi nu mai puteam lupta Sasuke m-a luat de mana si am luat-o amandoi la fuga.
-Sasuke... am spus eu in timp ce alergam.
-Ce e? Nu vrei sa te intorci cu mine in sat?
-Ba da! Dar...Crezi ca voi fi bine venita? Cred ca toti ma urasc acum...
-Nu-i adevarat! Toata lumea asteapta sa te intorci, Sakura! Mai ales Hinata...Se simte foarte vinovata... Crede ca din cauza ei ai plecat. Spuse Sasuke cu tristete... Hinata ii era ca o surioara.. si tinea mult la ea.
Eram cam nehorata... As fi vrut tare mult sa ma intorc in sat, dar ma simteam foarte prost pentru ce le facusem...Mai ales lui Kiba si lui Sasuke...Imi era dor de mama...Imi era dor de casa...imi era dor de tot...Mai ales de prietenii mei...Am hotarat sa ma intorc...Dar i-am zis lui Sasuke ca o vreme nu vreau sa ma vada nimeni. Si cum acasa nu ma puteam duce brunetul mi-a spus sa stau la el.. Bineinteles ca am zis nu...Dar acesta a insistat. Pana la urma m-a convins...Ca de fiecare data.Pe drum ne-am hotarat sa mai stam undeva pana se intuneca, ca sa nu ma vada nimeni. Ne-am oprit la un lac. Ne-am asezat jos si am inceput sa privim lacul. Era foarte liniste..Niciunul din noi nu scotea niciun cuvant. Eu stateam si ma uitam la apa si din cand in cand mai si oftam. Sasuke incepuse sa arunce cu pietre in apa..De plictiseala... Mai erau vreo 2 ore pana se intuneca...dupa cateva secunde Sasuke sparse tacerea.
-Sakura?
-Da Sasuke.Ce este?
-Tu...Mai tii la mine??? intreba brunetul foarte hotarat, dar in acelasi timp uitandu-se in jos..
-Pai...
-Lasa...Nu mai conteaza...Banuiesc ca in acest timp ti-ai concentrat iubirea asupra lui Itachi.
Cand a spus asta m-a facut sa ma simt foarte prost. Stiam ca suferise mult cand plecasem...Inca tineam la el..Dar nu ca inainte.Avea dreptate in legatura cu Itachi...Dar in acel moment nu-mi doream decat sa dispara de tot. Cand m-am uitat la brunet si i-am vazut tristetea de pe chip m-am inmuiat toata...Nu stiam ce trebuie sa fac..Nu stiam ce simt...Dar stiam ca vreau sa-l sarut. Si asta am si facut. La inceput nu a reactionat, dar apoi s-a retras brusc. Cred ca mai rau facusem...
-De ce ai facut asta? intreba el putin suparat, dar in acelasi timp nervos.
-Sasuke...Inca tin la tine.Poate nu cum tineam inainte, dar tin. Ce se intampla cu noi? M-ai iubit vreodata? Deja aveam lacrimi in ochi, dar ma abtineam foarte mult...Nu vroiam sa plang in fata lui.Dadeam semne de slabiciune si nu vroiam asta.
-Da. Te-am iubit enorm. raspunse el cu capul in jos..
-Si de ce nu mi-ai zis niciodata?? Gata...Plangeam..Dar nu ma mai puteam abtine...Poate daca stiam ca ma iubeste nu mai plecam.Ramaneam langa el.. Era cam tarziu sa ma gandesc la asta acum...
-Hai sa mergem...Deja s-a intunecat... spuse el ridicandu-se si apoi ajutandu-ma si pe mine sa ma ridic.
-Bine. Dar Sasuke... Esti sigur? Adica...Nu e nicio problema?
-Normal ca nu...Stau singur...Ce problema sa fie? Acuma lasa asta. Hai sa mergem.
Ne-am continuat drumul...Pana am ajuns la casa lui Sasuke..Nu ne vazuse nimeni.. Deschise usa si facu un semn sa intru eu prima. Am ezitat umpic, dar acesta imi spuse sa intru ca e bine, asa ca am intrat. Nu mai fusesem niciodata la Sasu...Si am ramas oarecum socata de cat de primitoare era casa acestuia.Am mers in sufragerie, m-am asezat pe canapea, iar Sasu s-a dus sa aduca ceva de baut.S-a intors cu doua pahare de suc si le-a pus pe masa. Era sucul meu preferat asa ca nu am refuzat.
-Vrei sa ne uitam la un film? intreba el.
-Pai...Sigur.Ce film?
-Aici nu mai am decat doua filme...Restul i le-am imprumutat lui Shikamaru.
Mai avea 2 filme...Unul deja il vazusem, iar celalalt era horror. Cu toate ca nu-mi placeau filmele de groaza l-am ales pe acela. Sasu a dat drumul la film si s-a asezat pe canapea langa mine. Era cel mai de groaza film aparut asa ca m-am apropiat mai mult de brunet. Dintr-o data brunetul a tipat... A vrut sa ma sperie...Si a si reusit. In secunda a doua eram la el in brate. Nu-i venea sa creada cat de rau m-am speriat. Apoi...Au inceput privirile intense..Dupa care....Sarutari fierbinti...Nu-mi venea sa cred ca eram din nou in bratele lui. Ca...Ii simteam din nou buzele cele moi...Simteam ca mi se taie respiratia...Nu ma mai interesa de nimeni si de nimic...Eram in bratele lui. Ma simteam perfect...Credeam ca e un vis... Corpurile noastre nu mai urmau comenzile...Controlul dispruse de tot..Oare ce faceam? Era bine? Dar...Niste batai in usa spulbera tot.
-Cine naiba e la ora asta??? spuse Sasu nervos.Dar avea drepatate...Era ora 12.. Am vrut sa ma dau jos ca sa poata merge la usa, dar acesta ma trase inapoi si imi spuse ca nu se duce...Au inceput iar sarutarile pasionale...Dar...Ma simteau aiurea..Nu stiam de ce...M-am ridicat si i-am spus sa se opreasca.Nu prea a inteles de ce...Dar apoi si-a dat seama ca nu eram pregatita...cu toate ca aveam 17 ani...Am ramas uimita de cat de intelegator a fost...Dupa cateva minute am inchis filmul si am mers la culcare..Camerele noastre erau una langa alta. Sasu merse si scoase un tricou de-al lui.
-Nu stiu ce altceva sa-ti dau. Cred ca o sa-ti vina bine. spuse asta si apoi se intoarse lasandu-ma sa ma schimb.Cand l-am luat pe mine m-a apucat rasul. Sasu s-a intors pentru ca nu stia de ce rad. Cand ma vazu incepu si el sa rada. Tricoul lui imi era ca o rochita.
-E perfect. Nu mai imi trebuie nimic. am zis eu razand.
-Pai...Si nu o sa-ti fie frig la picioare?
-Nu. E bine. Mersi mult.
-Bine.N-ai pentru ce. Acum...Culcate...Cred ca esti obosita.Noapte buna.
-Noapte buna, Sasu. am spus eu pupandu-l pe obraz.
Apoi, m-am bagat in pat. Era asa de bine...Moale...Un an cat am stat la cabana aia patul era foarte necomfortabil... "O sa dorm ca un ingeras" mi-am zis eu in sinea mea. M-am bagat in pat si in nici 10 minute m-a si furat somnul. Pe la ora 2 noaptea s-au auzit niste batai la usa, apoi in geam.M-am cam speriat...Si m-am dus la Sasu. Cand am deschis usa acesta deja se imbracase si isi luase un kunai.
-Sasu??? Ce se aude? Cine e?
-M-ai speriat! Puteam sa te lovesc. Nu stiu ce se aude...Dar ma duc sa vad.
-Nu! Ia-ma cu tine.
-Bine. Dar nu te misti din spatele meu.spuse acesta hotarat.
Am ajuns la usa. Sasuke a deschis-o si in fata ei statea un ninja din satul sunetului...Se pare ca era cam beat. Brunetul ii spuse sa plece dar acesta il provoca la lupta. Bineinteles ca a refuzat...Stiam ca nu vrea sa ma sperie...Numai cand auzisem "te provoc" imi daduse un fior. Cand a vazut ca a fost refuzat a devenit nervos. Iar in a doua secunda un alt ninja era in spatele meu tinandu-mi o sabie la gat. Sasuke se intoarse si a vrut sa-l atace. Dar cand a auzit ca daca mai face un pas imi zboara capul, s-a oprit.
-Jur ca daca va atingeti de ea va omor!!! Ce vreti?
-Stai linistit...Nu o sa o atingem. Nu e placut ca altul sa-ti atinga iubitica nu? Te lupti cu mine aici si acum. Sau...Stii ce se intampla.spuse ninja cel beat.
Sasuke stranse din pumn, semn ca era foarte nervos apoi spuse ca accepta. Cei doi au iesit afara iar celalalt ninja a ramas in casa tinandu-mi mie sabia la gat.
-Iesi afara! Sa fiu sigur ca nu o atingi! spuse Sasu... Offf....Cuvinte lui imi ajungeau pana in suflet...Se lupta cu acel ninja doar ca sa nu patesc eu ceva...De ce facea asta? Mai tinea la mine? Ma simteam atat de trista...
-Sasuke! Te rog nu face asta! Te implor! am strigat eu cu lacrimi in ochi. Ma durea sufletul ca el facea asta pentru mine, iar eu ii facusem atatea...Stiam ca poate invinge, dar nu vroiam sa fie ranit. Era destul de obosit...Apoi brunetul se apropie de mine....Barbatul care ma tinea i-a spus sa nu se apropie...Dar Sasu ii spuse ca nu face nimic. Imi puse mana pe fata si ma saruta. Pana acum nu mai simtisem golul acela in stomac cand ma saruta...Acum era diferit. Ma apucat plansul cand l-am vazut ca se indeparteaza si stiam ca incepe o lupta...Pana sa-mi dau seama cei doi incepusera. Cand barbatul acela se apropia de brunet ma treceau fiori prin tot corpul. Au inceput cu lupta corp la corp... Cu asta stiam sigur ca nu poate sa-l atinga pe Sasuke, dar apoi barbatul a scos o sabie ca cea care era tinuta la gatul meu.Era imensa... La inceput nu l-a atins nici cu aia, dar intr-un moment de neatentie l-a taiat putin la umar. Nu era prea afectat..Ii placeau luptele...Dar cand a vazut ca barbatul din spatele meu m-a atins s-a enervat foarte rau. A inceput sa lupte foarte violent, numai ca sa termine mai repede sa ajunga la mine.
-Si..Cum te cheama papusa? Ce-ai zice daca l-ai lasa pe fraierul asta si ai veni cu mine undeva... spuse barbatul mangaindu-ma de la talie in sus.
-Nici moarta! Ia mana de pe mine jigodie! Deja lasase sabia mai moale...Era sansa mea. Chiar nu stiu cand am reusit s-o iau de la gat. Stiu doar ca eram cu piciorul fix la "bucuriile" lui. Era punctul slab...Orice fata l-ar fi imobilizat... Prostia mea a fost ca dupa ce am facut asta nu am fugit. Am ramas si m-am uitat la el. Acesta se ridica cu greu, dar nu se lasa. A vrut sa ma atace, dar era mai slabit ca mine. Am luat un kunai si am inceput sa ne luptam. Nu stiam cate sanse aveam, dar tot nu ma lasam. Ma antrenasem un an cu Itachi. Ceva tot prinsesem....Eram mai buna acum..Imi mai lipsea doar increderea in mine... Cand barbatul nu a mai fost atent la mine am folosit jutsul de inlocuire si m-am ascuns in copac.
-Haide...Iesi! Unde te ascunzi rozalio?
-Chiar aici! am spus eu sarind din copac si infigandu-i kunaiul in umar. Dupa asta am inceput sa-l lovesc cu pumnii, apoi am incercat sa fac sabia din chakra care ma invatase Itachi. Din fericire am reusit.Am alergat spre barbat si i-am bagat sabia in abdomen. Nu mai facusem niciodata asta. Putea sa moara... Nu eram genul acela rece caruia sa nu-i pese... Dar.. Acum era vorba de Sasu... Nu se descurca rau, dar amandoi erau slabiti... Am facut din nou sabia si i-am facut cunostinta si cu celalalt ninja... Sasu parca vroia sa fie uimit, dar stia cu cine ma antrenasem... Asa ca nu a spus nimic. L-am luat si am mers amandoi in casa, lasandu-i pe cei doi barbati in mijlocul strazii sangerand din abundenta. Sasu s-a asezat pe canapea, iar eu m-am dus sa iau pansamente pentru taietura sa. In timp ce il pansam amandoi ne priveam intens, parca vrand sa spunem ceva, dar niciunul nu indraznea. Ca de fiecare data el a spart tacerea.
-Te-ai descurcat minunat, Saku. spuse el, parca putin trist ca nu reusise sa faca mai mult de atat. Dar eu eram foarte multumita de el...Ar fi trebuit sa stie si el asta. Tocmai imi spusese "Saku". Era prima oara cand ma alinta... Trebuia sa stiu ce sentimente mai are pentru mine... Si cum nu eram genul care sa taca...
-Da...Mersi! Si tu te-ai descurcat grozav! Dar...Sasu?
-Da. S-a intamplat ceva?
-Nu...Doar ca... De ce te-ai suparat cand acel barbat m-a atins?
-Pai...Eu....Nu suport sa te atinga altcineva Saku! In fiecare zi vreau sa fii numai a mea. Sa stiu ca ma iubesti, sa te strang in brate si sa te iubesc cum stiu numai eu.
-Sasuke! Tu n-ai fost niciodata asa sentimental! Ce e cu tine?
-Nu stiu! Te iubesc...Si.. Dragostea asta pe care ti-o port m-a schimbat..Nu mai sunt acelasi om.. Doamne...Cat putea fi de scump..Nu-mi venea sa cred... Se pare ca plecarea mea crease si un lucru bun...Scosese la lumina un nou Sasuke, plin de pasiune si sentimente. Eram atat de fericita.. Tocmai imi spusese ca ma iubeste. Parca era un vis. Dar vanataia de mai devreme imi demonstra ca nu era. I-am spus ca il iubesc iar in urmatoarea clipa i-am sarit de gat si l-am sarutat.Cum era de asteptat..De la acele sarutari calde si pline de pasiune incepea sa se ajunga mult prea departe...Dar parca nici nu ne dadeam seama de asta..

_______________________________________
pus acum 16 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
Vechii prieteni

                                     Reinceperea cursurilor


I-am spus ca il iubesc iar in urmatoarea clipa i-am sarit de gat si l-am sarutat.Cum era de asteptat..De la acele sarutari calde si pline de pasiune incepea sa se ajunga mult prea departe...Dar parca nici nu ne dadeam seama de asta.. Ma simteam ciudat, dar in acelasi timp bine... Cand mi-am dat seama ca mana brunetului era sub bluza mea i-am dat drumul si m-am ridicat de pe canapea.
-Sakura! S-a intamplat ceva? intreba acesta speriat.
-Nu! Doar ca nu e bine! Imi pare rau!
-Nu e nimic! Mie imi pare rau...Nu trebuia sa fac asta..Scuze Sakura! zise Sasu putin trist...Se simtea vinovat...Dar nu avea de ce...Amandoi aveam aceiasi vina...I-am spus ca ar trebui sa mergem inapoi la culcare...Era foarte tarziu...Si dupa cele intamplate amandoi aveam nevoie de odihna...Era ora 3...Am mers in camere si ne-am culcat...Nu stiu cand a adormit Sasu....Dar stiu ca in 5 minute eu adormisem. Dimineata brunetul a batut la usa. Ma trezisem de vreo 2 minute...
-Sakura? Dormi? spuse el incet crezand ca dorm.
-Nu. Intra! M-am dat jos din pat si mi-am prins parul.
-A..Vroiam sa-ti zic ca ma duc sa iau cate ceva... Si...sa te intreb ce vrei sa-ti aduc.
-Nimic! Mersi Sasu!
-Esti sigura??
-Da. Fugi. L-am sarutat pe frunte si a plecat. Eu m-am schimbat de pijama apoi m-am gandit sa fac putin curat. Am dat drumul la muzica si m-am apucat sa spal vasele...Dupa ce am terminat bucataria am facut patul, in camera unde dormisem eu si in cea unde dormise Sasu. Apoi mai aveam sufrageria. Cand am deschis sertarul bibliotecii sa bag niste lucruri acolo, am vazut poza unei femei. Era foarte frumoasa si semana cu Sasu. N-am dat importanta...Dar vroiam sa-l intreb cine e. Intr-o ora am terminat tot... Am facut un dus, apoi m-am asezat la televizor...In cateva minute a ajuns si Sasu... Intarziase pentru ca se intalnise cu Naruto...Acesta vroia sa treaca pe la Sasu, si nu stia cum sa faca sa nu vina...Daca venea afla ca sunt aici... Facuse cumparaturi...I-am zis ca daca vrea pot sa fac eu mancare. Dupa ce am pus mancarea la locul ei m-am apucat sa fac ceva... L-am intrebat ce vrea sa fac, iar el a zis ca ce vreau eu ca nu are preferinte..
-Nu trebuia sa faci curat. Faceam eu cand veneam. Scuze.
-Hei...Si eu stateam degeaba? Mi-a placut...Stai linistit. Apropo...Sasu..Cine e in poza din sertarul bibliotecii?
Brunetul stranse pumnul apoi zise :
-E...Mama...
-Imi pare foarte rau! Nu trebuia sa intreb. Mi-am cerut scuze apoi l-am luat in brate si am inceput sa plang..De ce trebuia sa intreb? Ma simteam oribil. Imi puse mana pe cap apoi zise ca nu e nicio problema.
-Era foarte frumoasa. Semana cu tine.
-Mersi...Acum hai sa facem ceva de mancare. Te ajut.
Ne-am apucat de gatit... In timpul asta Sasuke ma privea. Foarte intens...
-Sasu? Ce e? Am ceva pe fata?
-Nu... Esti foarte frumoasa Sakura...
-Uhm...Mersi...Si tu esti foarte frumos... am spus eu putin rozalie in obraji..
Am terminat mancarea si i-am spus brunetului sa se aseze ca o aduc eu. Acesta s-a dus si a sters masa din sufragerie. Facusem ramen, cartofi si friptura. Iar la desert placinta de visine. M-am asezat si eu si am inceput sa mancam.
-Sasu...? Crezi ca e bine sa ies... Adica...Sa incep din nou sa merg la academie?
-Nu stiu...Cum crezi tu ca e mai bine...Eu zic ca nu ai de ce sa stai sechestrata in casa...Nimeni nu-ti va zice nimic. Ai incredere in mine.
-Bine...De maine vin cu tine.. Si..Cred ca ma intorc acasa... am spus eu putin trista..Si nesigura... Nu stiam daca e bine ce fac...Dar Sasu avea dreptate... Ce aveam sa fac? Sa stau sechestrata in casa?? Nu...Trebuia sa fac ceva...Da. Reincepeam cursurile de ninja...Si.. Ma intorceam la mama... Nu stiam cum va reactiona...Dar "nu stii pana nu incerci"...Nu?
-Saku...Daca vrei poti sa ramai aici. Daca nu vrei sa te intorci acasa.. Nu e absolut nicio problema.
-Nu Sasu. Daca nu ma va primi ma intorc...
Dupa ce am terminat de mancat am strans farfuriile si am inceput sa vorbim... Despre tot ce am facut noi in anul in care nu ne-am mai vazut... Sasu a zis ca nu a avut un program foarte bun... Dimineata la academie , apoi la antrenamente pana seara si acasa... Eu la fel... Dimineata antrenament pana seara...Apoi cadeam franta in pat... M-a intrebat ce fel de antrenamente faceam...Iar cand i-am zis mi-a spus ca erau foarte dure... Nu stia cum rezistasem un an...Si sincer.. Nici eu nu stiam. Fara sa ne dam seama se facuse seara deja... Vorbisem toata ziua.. Despre absolut tot... Era atat de bine...Rasesem incontinuu... Ceea ce nu mai facusem de foarte mult timp...
-Ar trebui sa mergem la culcare. Maine e o zi importanta pentru tine. spuse brunetul facandu-mi cu ochiul.
-Da.. Noapte buna, Sasu. Ne vedem dimineata.
-Bine. Noapte buna.
Aveam emotii mari...Oare cum aveau sa reactioneze prietenii mei?...Intr-un fel imi era frica, dar aveam incredere in Sasuke. M-a luat somnul pe la vreo 2...Dimineata ne-am trezit la 7... Mi-am facut eu dus prima, apoi m-am pieptanat si imbracat. Apoi a intrat si Sasu sa-si faca dus, dupa care s-a imbracat. Intr-o jumatate de ora amamdoi eram gata. Am mai stat 10 minute, iar apoi am plecat spre academie. Faceam doar 5 minute pana acolo asa ca nu ne-am grabit. Pe drum ne-au aparut in fata Naruto si Hinata.... Am ramas socata cand am vazut ca se tineau de mana. Dar ma bucuram! Cei doi au ramas de-a dreptul incremeniti cand m-au vazut. Deja mi se facuse un gol in stomac... Oare cum trebuia sa reactionez? S-au apropiat de noi iar Hinata mi-a sarit direct in brate. Dar Naruto a ramas pe loc nespunand nimic.
-Sakura?? Esti chiar tu?? spuse blondinul mirat. Apoi puse mana pe mine sa vada daca sunt reala. Cand am vazut asta ne-a apucat pe toti rasul.
-Sakura! Ma bucur atat de mult ca te-ai intors! spuse Hinata cu lacrimi in ochi. Iarta-ma te rog!
-De ce sa te iert??
-Pey...Felul in care ti-am vorbit atunci...
-Aaaa....Lasa...Am si uitat.
Am plecat impreuna spre academie...La poarta erau Neji si Ten Ten. Se pare ca se intamplasera multe in timp in care lipsisem...Multe cupluri noi... Ma bucuram mult pentru ei.. Cei doi au avut aceiasi reactie ca si Naru si Hina... Au ramas socati. Cand am ajuns langa ei, i-am salutat usor privind pamantul...Iar...Aceiasi senzatie... Golul in stomac...De ce? Doamne cat de penibil....Offf...




                                 De la rivale la prietene

Iar...Aceiasi senzatie... Golul in stomac...De ce? Doamne cat de penibil....Offf...
-Sakura! Doamne! Ce-i cu tine? Esti chiar tu? spuse Ten Ten foarte mirata.
-Da...Imi pare atat de rau de gestul meu...Nu stiu de ce am facut asta. Iertati-ma va rog! Am spus eu plangand.
-Sakura! Nimeni nu ti-a zis nimic! Ne bucuram ca te-ai intors. Am fost foarte ingrijorati. spuse Naruto. Iar ceilalti il abrobau. Le-am multumit apoi am intrat in academie. La usa salii de clasa era Kiba. Vorbea cu Shino. Nu-mi venea sa cred cat se schimbase. Era cu totul alt baiat. Se maturizase...Parea rece, distant... Ceilalti au intrat in sala lasandu-ma singura...Stiau ca trebuia sa vorbesc cu Kiba...El suferise cel mai mult... Fratiorul meu...Nu-mi venea sa cred... Era chiar el... Shino m-a vazut si i-a zis lui Kiba ca pleaca...Acesta nu ma vazuse... Era cu capul in nori... M-am apropiat de el si i-am pus usor mana pe fata. Cand s-a intors a ramas total incremenit si cu gura cascata. Dupa ce a realizat ca sunt eu l-a bufnit plansul...Nu se schimbase. M-a luat in brate si a inceput sa planga cu capul pe pieptul meu....
-Sakura....De ce?
-Imi pare rau Kiba!!! Nu stiu ce a fost in capul meu! Stiu...Am promis ca de ziua ta o sa fiu acolo...Nici macar n-am putut sa ma tin de promisiune...Iarta-ma! Te-am dezamagit total...Si regret nespus asta... Am inceput si eu sa plang...Dar Kiba mi-a ridicat capul si mi-a sters lacrimile spunand:
-Ma bucur ca te-ai intors! Si ca esti bine! Nu m-ai dezamagit niciodata! Si nici nu o vei face.
Ceilalti se uitau la noi..Din clasa...Parca cu putina durere in privire...Chestiile astea emotioneaza pe oricine. Cred ca asta era ziua mea.... Chiar era perfecta... Il aveam din nou pe fratiorul meu in brate...Prietenii mei ma reprimisera...Iar Sasu....Nici nu mai e nevoie sa zic... Imi spusese ca ma iubeste.. Doamne, era un vis... Am intrat la ora, bineinteles dupa ce mi-am salutat toti vechii colegi.
-Sakura? spuse mirat sensei Kakashi imediat ce a intrat pe usa. Ia vino putin aici.
-Da sensei. am raspuns eu.
-Hai sa iesim putin afara sa vorbim si noi.
-Sensei... Vreau sa vina si Sasuke.
-In regula. Haideti.
Am iesit toti 3 pe hol... Eu si Sasu ne uitam unul la altul nestiind ce vroia sa vorbeasca cu noi.. Defapt ne imaginam ceva...Probabil era vorba de disparitia mea.Ce aveam sa-i zic? Aveam un respect deosebit pentru Kakashi sensei...Deja au inceput intrebarile..
-Deci...Sakura.. Ce ai mai facut?
-Pai... Nimic special... Habar nu aveam ce sa-i zic.. Stiam ca astepta sa-i zic eu, fara sa ma mai intrebe... Dar ce era sa zic "Da...Pai...Am plecat cu Itachi... M-a antrenat.." Nu!... Asteptam sa vad ce avea de zis.
-Da? Nimic special zici... Vai dar ce plimbare lunga ai facut atunci...spuse sensei.
-Cand sensei?
-Cand eram in misiune.. Ai plecat la plimbare...Banuiesc ca te-ai cam ratacit, nu?
-Sensei! Las-o in pace!! tipa Sasuke cand a vazut ca mai aveam putin si plangeam..
-Nu Sasu! Are dreptate...Am gresit...Si trebuie sa suport asta. Da sensei... E cum ati auzit... Am fost la Itachi...
Kakashi n-a mai zis nimic... Apoi mi-a pus o mana in cap si mi-a zis ca e bine ca am recunoscut si ca imi pare rau de greseala mea. Apoi mi-a spus ca de maine incepeam antrenamentele mele obisnuite... Doar eu.. Nu cu echipa. Aveam muuulte de recuperat. Lui Sasuke nu i-a prea placut cand a auzit asta...A zis ca se va antrena si el cu mine. Naruto intelesesem ca se antrena cu unul dintre sanini... Jiraya. In rest era fiecare sensei cu echipa sa. Dupa ce a plecat Kakashi, Sasuke a spus ca merge sa vorbeasca ceva cu Shikamaru. Eu m-am dus pana la baie. Cand ma spalam pe maini in baie a intrat Ino. Oare ce vroia? Niciodata nu ne intelesesem bine...Dar acum nu mai avea aceeasi privire dornica de cearta... Ceva era schimbat, dar ce? Am intrebat-o politicos daca s-a intamplat ceva, dar blondina nu mi-a raspuns.. La un momentdat a vorbit..
-Sakura? De ce ai plecat? intreba ea stand in usa, cu ochii atinti la mine si mainile incrucisate la nivelul pieptului.
-Ino...?De ce iti pasa?
-Sincer...Mi-am facut griji pentru tine.
-Cum? Imposibil! am spus eu foarte umita. Ino isi facuse griji pentru mine?? De ce? Pana acum eram cele mai mari rivale... Mai ales cu dragostea lui Sasuke... Dar...Daca ma gandeam mai bine..Puteam fi bune prietene.... De ce nu? Ino era o fata buna...Dar cand isi arata fata de copila rasfatata si cand incepea cu chestiile de genul : "Sunt cea mai frumoasa, sunt cea mai buna, Sasuke ma iubeste" iti venea sa-i dai cu ceva in cap.
-Mda...Sakura...De ce nu ne putem intelege si noi?? De ce a trebuit sa existe mereu atatea divergente intre noi?
-Nu stiu Ino...Nu stiu..
-Prietene?spuse Ino intinzand mana in semn de impacare.
-Prietene.
Dupa ce am dat mana ne-am imbratisat ,apoi am iesit din baie. Asta chiar era ziua mea... Rivala mea, ca sa zic asa, imi era acum prietena.. Cand ne-au vazut colegii au ramas foarte uimiti... Mereu ne certam, faceam mare tam-tam peste tot, iar acum mergeam impreuna spre clasa, zambind... Am stat putin in banca, am mai vorbit apoi am iesit afara, la o plimbare...Mai aveam 10 minute din pauza, asa ca era in regula.
Pe drum Ino mi-a spus ceva...Ceva la care nu ma asteptam. Era indragostita de Kiba si m-a rugat s-o ajut cu el... Stia ca ne intelegeam de minune... Am intrebat-o cum si cand s-a intamplat asta...Mi-a spus ca venea odata de la cumparaturi...Avea mainile ocupate si nu vedea nimic. S-a lovit de Kiba si i-au cazut toate pungile pe jos. Acesta a ajutat-o sa le stranga, iar cand sa ia ultima portocala au pus mana pe ea amandoi...Atunci cica ar fi avut fluturasi in stomac pentru prima data. Era grozav! Romantic....Wow! Era clar! Trebuia sa fac ceva....Hmm... Dar cum sa-l iau pe Kiba?...Ma gandeam ca trebuie sa-l iau usor...Mai pe ocolite, dar lui nu-i placea asa. Trebuia sa fiu directa.
In timp ce ne plimbam si vorbeam, pe o banca l-am zarit pe Kiba. Ino a plecat, iar eu m-am dus la el. La inceput am vorbit despre ce face maine, daca si el are antrenamente cu echipa...Ma rog... Dupa aceea am inceput sa vrobim despre Ino. Se parea ca avea o parere buna despre ea. L-am intrebat daca simte ceva mai mult pentru ea decat amicie si mi-a spus ca inca nu stie. Era bine... Poate nu vroia sa-mi spuna mie ca defapt si el era indragostit...Mi-a spus doar ca nu stie... Bineinteles ca nu m-am lasat... Si am mai insistat pe tema asta.
-Of...Sakura..Da..Bine...
-Adica??? O placi!! am spus eu incantata.
-Of! Da! Dar nu trebuie sa stie toata lumea!
-Kiba...Si ea te place! Oups! Nu trebuia sa stii asta! Acum plec! am spus eu multumita. Kiba ramasese blocat. Stiam ca acum va merge sa vorbeasca cu ea. Tocmai de aceea cica "ma scapasem". "Ino o sa ma stranga de gat daca afla ca i-am zis" mi-am zis eu in gand. Dar dupa aia o sa-mi multumeasca. M-am dus sa-l caut pe Sasuke...In timpul asta Kiba o cauta pe Ino. A gasit-o rezemata de un copac..
-Ino...Putem vorbi o clipa? intreba acesta putin emotionat.
-S...Sigur Kiba.
-Aaaa....Nu stiu cum sa incep...spuse Kiba punanadu-si mana in cap...Asta insemna ca era confuz.
-Pai...Cu inceputul! Nu?
-Aaa...Da...Pai...Tu....Adica...Eu...Aaa....Noi!... Doamne ce se mai balbaia... Nu stia cum sa-i spuna ca si el o place...
-Noi? Kiba...La ce te referi? intreba Ino putin mirata dar si rusinata de faptul ca baiatul visurilor ei statea chiar in fata sa...
-Of..Nimic...Las-o balata..Ma intorc la ore..spuse Kiba dezamagit.
-Nu! Stai! E clar ca vroiai sa-mi spui ceva...Dar mai bine iti zic eu...Kiba...Cred ca...M-am indragotit.... Iuhuu!! In sfarsit ii zisese... Apoi a lasat capul in jos, ca baiatul sa nu vada cat de rau se inrosise...
-Cum?? Ooo...Bravo...Si...Cine e norocosul? spuse Kiba dezamagit, nestiind ca blondina vorbea despre el...
-Tu, Kiba, tu! Chiar nu ti-ai dat seama in tot acest timp??
-Cred ca mi-am dat seama...La fel de mult ca tine...
-Adica?? Si tu..
-Da!
In sfarsit! Fenomenul InoKiba se intamplase... Apoi a urmat un sarut luuung... Dupa care s-au intors in clasa... Cand i-am vazut venind imbratisati primul lucru pe care l-am facut a fost sa tip. Eram atat de bucuroasa pentru ei. Se potriveau de minune.
Dupa ore am hotarat toti 4 sa iesim in parc....Ino, Kiba, Sasu si eu... Ar fi trebuit sa fie o intalnire de cupluri...Dar eu si Sasu nu eram impreuna...Cu toate astea...Am acceptat sa mergem cu ei...





                                     O zi plina de distractie
                                             si dragoste

Ar fi trebuit sa fie o intalnire de cupluri...Dar eu si Sasu nu eram impreuna...Cu toate astea...Am acceptat sa mergem cu ei...
Dupa ora de ninjutsu ne-am intalnit in fata portii si am plecat in parc, asa cum am planuit... Pe drum eu si Sasuke ne simteam cam in plus, dar eram foarte multumiti sa-i vedem pe Ino si Kiba asa.
Ne-am asezat pe o banca si am inceput sa vorbim...
-Uhm...Sakura? Putem vorbi o clipa? imi spuse Ino.
-Sigur.
Ne-am indepartat putin de baieti....
-Sakura? Ce e intre tine si Sasuke?
-Pai...Ino...Nu e nimic... am spus eu lasand capul in jos...  "Mi-as dori sa fie..." imi spun eu in gand...
-Sakura...Il iubesti , te iubeste.. Ce mai asteptati??  "Daca nu fac ei pasul o voi face eu! Chaa!" spuse si Ino in gandul ei.
In timp ce eu vorbeam cu Ino... Kiba vorbea cu Sasuke...
-Frate...Esti penibil.. spuse Kiba.
-Cum?  "Ce e cu el?? La ce se refera??" gandi brunetul mirat.
-Ce astepti? Sa ti-o ia altul??
-Despre ce vorbesti???  "A luat-o razna.."
-Despre ea! Nu vezi? "Doamne... E batut in cap...Nu vede cat de mult il iubeste rozalia... Si el  pe ea..."
Au incheiat discutia cand Ino si cu mine ne-am intors...Ino s-a asezat langa Kiba, iar eu langa Sasuke.
Timp de cateva minute a fost o tacere macabra.... Apoi foarte plictisita i-am intrebat pe ceilalti ce ar vrea sa facem.... Nimeni nu avea nici o idee... "Waaa... e culmea! M-am plictisit raaaaau!" tipam eu in gand.... Apoi...Mi-a venit mie o idee.
-Hey baieti... Aveti chef sa mergem in parcul de distractii?
-Buna idee Sakura! "Era si timpul sa-i vina cuiva o idee" gandii Ino cu un zambet micut pe buze.
-Mi se pare in regula... spuse Kiba...Dupa care Sasuke il aproba.
Dupa cum am vorbit , am plecat spre parcul de distractii...Nu mai fusesem de cand aveam 10 ani... Asa ca eram foarte nerabdatoare si entuziasmata. Pe drum eu si cu Ino mergeam in fata iar baietii in spate...Cam ciudat...In loc sa stea cu Kiba, Ino statea cu mine...Probabil nu vroia sa para sufocanta..Si avea dreptate. Dupa inca 5 minute de mers in fata ne apar Neji si TenTen care iesisera si ei la o mica plimbare.Cand ne-a vazut Neji i-a dat repede drumul lui TenTen la mana si s-a inrosit.Pe noi ne-a apucat imediat rasul si le-am spus ca este in regula. Apoi le-am spus despre Ino si Kiba. Bineinteles ca s-au bucurat foarte mult pentru ei... Am plecat toti 6 in parc... Ajunsi acolo eu am vrut vata pe bat, Ino si Kiba s-au dat in "masinute" , iar Neji si TenTen au hotarat sa se plimbe putin singuri pe malul apei.. S-au asezat pe iarba Neji a luat-o in brate, iar ea a pus usor capul pe umarul lui. Desi trecea multa lume pe acolo celor doi li se parea ca sunt singuri. Se simtea cum dragostea pluteste in aer. Cei doi se iubeau demult. Dar orgoliul baiatului si timiditatea fetei au fost prea mari sa-si marturiseasca sentimentele.
-Hey, TenTen.... spuse Neji usor.
-Da. S-a intamplat ceva? intreba fata usor privind in ochii lui blanzi si frumosi.
-Nu...Doar ca ma gandeam... Nu ai vrea sa mergem maine intr-o mica excurisie? Doar noi doi.
-Uhmm...Unde? "Uau! Ar fi un vis!" gandi TenTen nemaifiind atenta la ce spunea Neji.
-Deci? Ce zici? intreba el. "Sper ca va merge... Ne-ar prinde bine putin timp singuri undeva.."
-Cum? Scuze. Nu eram atenta.
-Ma gandeam sa mergem undeva la padure.. Sa inchiriem o cabana si sa stam acolo cateva zile. Ce zici?
-Ar fi minunat! spuse fata, dupa care urma un sarut lung si dulce.
La Ino si Kiba lucrurile stateau la fel...Dragoste cat cuprinde. Iar eu si Sasuke stateam pe o banaca si mancam vata pe bat. Pana cand...

_______________________________________
pus acum 16 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
Gaara...Si primele cuvinte


La Ino si Kiba lucrurile stateau la fel...Dragoste cat cuprinde. Iar eu si Sasuke stateam pe o banaca si mancam vata pe bat.Pana cand ii vedem pe Gaara si Temari... Iar Kankuro era putin mai in spate. Ne-am ridicat si am mers la ei.
-Hey Temari! Ce faceti? o intreb eu pe blonda luand-o in brate.
-Bine...Voi? spuse si ea putin cam agitata. Oare ce avea?
-Bine.. S-a intamplat ceva?
-Nu. De ce? Cautam pe cineva... spuse Temari uitandu-se la Gaara si Kankuro. Ceva nu era in regula... Dar nu am insitat pentru ca nu vroiam sa-i fac probleme. Cat timp am mai vorbit Gaara ma privea insistent. Ochii lui nu mai erau ca inainte... Acum erau normali. Nu iti dadeau o stare de neliniste si frica. Oare de ce? "Dar de ce ma priveste asa??Are ceva cu mine??".Cand Sasuke a vazut ca Gaara se uita la mine a strans pumnul incercand sa se calmeze...Din fericire a reusit asa ca m-am linistit...  Am mai vorbit putin cu Temari apoi ne-a zis ca trebuie sa plece pentru ca se grabesc... Eu si Sasu ne-am intors pe aceiasi banca si am inceput sa vorbim..
-Sakura?De ce se uita Gaara asa la tine?
-Nu stiu Sasuke..Nu stiu... "Desi as vrea tare mult sa aflu..." Dar acum hai sa vorbim despre altceva...
Am inceput sa vorbim despre Neji si TenTen... Nimeni nu ar fi crezut ca vor fi vreodata impreuna. Dar in dragoste orice e posibil. Nu? Dupa un timp ne-am intalnit toti si ne-am gandit sa plecam acasa... Era destul de tarziu...Si.. In seara asta ma intorceam acasa... "Doamne...Ce voi face? Ce va face mama?" Era pentru prima data in viata mea cand eram asa speriata... Nu sitam ce se va intampla mai departe si asta ma ingrozea...Numai gandul ca mama ma va respinge ma facea sa-mi pierd mintile. Ne-am desparit, fiecare luand-o in alta directie... Kiba a dus-o pe Ino acasa, Neji pe TenTen, iar Sasuke a venit cu mine...Pe drum a vazut ca sunt foarte agitata si a incercat sa ma calmeze...
-Sakura...Stii ca va fii bine...Si ca indiferent de ce se va intampla voi fii langa tine.
-Iti multumesc...Stii...De aici vreau sa merg singura... Te rog... Cred ca aveam nevoie de putin timp inainte de cel mai mare pas pe care trebuia sa-l fac... Sasuke a inteles... Asa ca luat-o in cealalta directie, indreptandu-se si el spre casa...Am continuat sa merg incet....Pe strada nu era nimeni...Eram doar eu.. Era intuneric... Si vantul batea usor... "Ce placut e..." gandesc eu... Deodata aud pasi. Scot usor kunaiul si ma intorc. Nu era nimeni... "Aberez..." imi spun eu, dupa care continui sa merg...
-Imposibil! Arata-te! tip eu enervata la culme. Pasii inca se auzeau.
-Te-am speriat? spuse o umbra care se apropia de mine. Cine era?? Cand ajunge in fata mea realizez ca era...
-Gaara?! Ce cauti aici??
-Sincer?...Nici eu nu stiu...
A lasat capul in jos si nu mai scotea nici un cuvant...Se comporta ciudat...Nu credeam ca o sa ajung sa-l vad asa...Parca era suparat. Ceva il deranja.Dar ce? Si...Cum se face ca vorbea cu mine? Era prima data...Si eram colegi la academie de atata timp..."Ma rog...Intram in actiune..."
-Gaara? S-a intamplat ceva?
-Nu...Doar ca ma gandeam...Stii ca maine va fii o petrecere la academie?



O invitatie mai speciala...

Spre surprinderea mea roscatul mi-a raspuns la zambet...Si a zambit si el..
-Pai...Nu stiu exact...Cica va fi o petrecere pentru noi...Si ma gandeam...Poate ai vrea sa mergi cu mine...
-Uhmm...Sa merg cu tine?! ...Pai...De ce nu..Adica....Sigur!...
-Vin sa te iau la 20:00?
-Da...Ne vedem atunci.
-Bine...Papa Sakura. spuse roscatul plecand.
-Pa..pa Gaara...
"Ce-a fost asta?? Gaara chiar m-a invitat sa merg cu el la petrecere?? Dar cum... De ce? El nu vorbeste cu nimeni in afara de Temari si Kankuro..Si cu ei rar..." Mai aveam 2 minute pana acasa...Si aveam emotii... Ajunsa la usa...Bat usor... In cateva secunde usa se deschide...Si vad chipul palid si imbatranit de atatea griji al mamei...Cand m-a vazut a bufnit-o plansul. Si pe mine la fel...Imi parea atat de rau ca in acest an nu-i dadusem nici macar un semn... Era schimbata...Parca imbatranise cu 10 ani de atunci...Chipul ei frumos de alta data fara riduri sau altceva era acum ca al unei femei de 60 de ani. Vestile circulau repede prin Konoha....Probabil auzise unde fusesem. Dar a avut puterea sa reziste si sa indure sperand ca ma voi intoarce. De cand eram mica o adoram. Era modelul meu in viata....Puterea ei de a trece peste tot.... Ca atunci cand murise tata...Stia ca are un copil de crescut...Asa ca a indurat fara sa se planga vreodata. Eu nu eram asa...Desi as fi vrut. Stiu foarte bine ca mereu sufletul ei a fost sfasiat de durere, dar tacea si zambea...Zambetul ei frumos il purtam mereu in amintirea mea... Niciodata nu voi uita cum plangeam la mormatul tatalui meu, iar ea ma strangea in brate si imi promitea ca va fii bine...Si asa a fost...Eram un copil si nu intelegeam nimic...Dar stiam ca are probleme! Cu toate astea mereu reuseam sa o supar...Uneori chiar fara sa vreau...Acum ca realizez...Inima mi se sfasie in bucati si nu mi-as dori decat sa pot sterge tot cu un burete..."Vise..." imi spun eu trezindu-ma la realitate... Nu aveam cum sa sterg toate astea. Erau greselile mele...Acum..Stateam in fata mamei mele, care varsa lacrimi amare si careia nu-i venea sa creada ca sunt eu. Suspina si ma privea de sus pana jos incercand sa-si dea seama daca, (virgula) chiar sunt copilul ei.
-Sakura...Scumpo...Tu esti??
-Da mama...Chiar eu... Imi pare atat de rau! spun eu incepand sa plang...Am luat-o in brate si am strans-o tare.
-Iubito...Stii bine ca nu pot fii suparata pe tine! Iti iubesc pana si defectele! spuse mama dandu-mi drumul de la piept si punandu-si mana fina pe fata mea. Hai sa-ti fac un ceai fierbinte.. Avem multe de vorbit... continua ea fortandu-se sa zambesca. Durerea din sufletul ei era prea mare...
Am intrat in casa si ne-am asezat la masa...Mi-a dat o cana de ceai, iar ea si-a facut o cafea... Am inceput sa vorbim... Si am tinut-o asa pana pe la 4 dimineata... Ca niciodata... Eram atat de fericita! Cred ca in aceste cateva ore ii povestisem tot! Pana la cel mai mic detaliu. Iar ea a tacut si a ascultat...
Cand am realizat cat ceasul am intrebat-o daca pot merge in camera..Acum ma simteam o straina in casa ei... A zambit, apoi mi-a zis "Scumpo...Esti acasa!". M-am bucurat mult sa aud asta. Am mai strans-o odata in brate , apoi am vrut sa urc in camera.
-Aaa...Mama...Maine va fii o petrecere la academie.. Si...
-Nu ai cu ce sa te imbraci? intreba ea zambind. Oare cum reusea? Stia exact ce vroiam sa zic, chiar inainte sa o fac.
-Da...spun eu lasand capul in jos..
-Hai sa vedem ce gasim...spuse ea luandu-ma de umar...Am urcat in camera ei. Eu m-am asezat pe pat, iar ea s-a dus la sifonier. Dupa 2 minute de cautari scoase o rochie neagra, mulata, fara bretelute si o mica crapatura pe partea dreapta. Era simpla...Dar superba! Rochiile simple sunt cele mai frumoase. Bineinteles ca am ramas cu gura cascata si ochii atintiti la rochie. Chiar era a mamei? N-am vazut-o niciodata imbracata asa. Adica...Am vazut-o.. Doar la nunti sau botezuri...de vreo 2-3 ori...Dar rochia asta nu o mai vazusem.
-Am luat-o pentru tine, acum  un an.... Asteptam momentul potrivit sa ti-o dau. Si cred ca a venit. Incearc-o. spuse mama cu blandete, apoi intinzandu-mi rochia.
M-am dus la baie, m-am imbracat si m-am intors in camera mamei.
-Iti vine perfect! Ar merge pantofii aceia negrii care i-ai primit acum doi ani de ziua ta. Scumpo... Esti atat de frumoasa. Uau...Mama era mai emotionata decat mine. Cum se putea? Mai avea putin si plangea. I-am multumit, am imbratisat-o, apoi m-am dezbracat si mi-am luat pijamalele.
-Multumesc mama. Acum ma duc la culcare... Maine am antrenament... Iar apoi este petrecerea...
-Bine...Ai rochie, ai pantofi...Vedem maine seara cum vei avea parul...Ma gandeam la un coc...Ce zici?
-Suna bine...Vedem maine. Noapte buna, mama.
-Noapte buna.
Cum m-am pus in pat m-a si luat somnul. Dimineata, cand a sunat ceasul...
-Firar! spun eu aruncandu-l jos, apoi punanadu-mi parna in cap. Imi era ataaaat de somn....Normal ca am adormit la loc... Pe la 9 jumatate a intrat mama in camera.
-Sakura! Nu te-ai trezit inca? E 9 si jumatate!
-Caaaat???! tip eu sarind din pat.
Mi-am luat repede kimonoul, m-am pieptanat si am fugit.
-Pa maamaa!
-Nu mananci?
-N-am timp...! Pa!
-Bine...Pa!
Pe drum nu am mai vorbit cu nimeni.Doar am fugit. Cand am ajuns in padure... Toti erau acolo...Asteptau.. Of..Ce scuza gasesc eu acum? O sa le spun pur si simplu ca nu m-am trezit...
-Imi pare rau baieti, sensei... Nu m-am putut trezii...
-Sakura-chan? Te simti bine?! ma intreba Naruto.
-Da...Sunt doar putin obosita...
-Odihneste-te putin...Dupa aceea vom incepe antrenamentul. In regula?
-Da, sensei.
Dupa ce mi-am tras sufletul putin am inceput sa ne antrenam... Chestii usoare si banale... Aruncarea cu kunaiul si atingerea tintei. In timpul antrenamentului m-am trezit cu Sasuke langa mine. La inceput nu l-am vazut.. Si cand m-am intors m-am speriat si am tipat.
-Scuze... Te-am speriat? spuse el razand.
-Deloc... spun si eu ironica.
-Deci..Vroiam sa te intreb ceva...
-Ce e?
-Ma intrebam daca ai vrea sa mergi cu mine la petrecere..spuse el usor..
O nu.. Ce sa-i zic..? O sa se enerveze daca ii zic ca ma duc cu Gaara..Ce ma fac?? Naruto se ducea cu Hinata, Shikamaru cu Temari, Neji cu TenTen...Nu am cu cine sa-i zic ca ma duc.. Trebuie sa-i zic adevarul..Dar cum...? Mi-as dorii sa ma duc cu el.. Dar nu-i pot spune lui Gaara ca m-am razgandit..As parea nesimtita..
-Pai... Sasuke...Defapt... Ma duc cu altcineva...
-Cumm? Bine...Inteleg.. spuse el lasand capul in jos.
-Imi pare rau... Tu..Cu cine te duci?
-Pai nu cred ca o sa mai gasesc pe cineva intr-un timp asa scurt...Credeam ca voi merge cu tine, dar asta e. spuse el zambind fortat.
-Doar nu te duci singur! Scuze ...daca imi ziceai mai devreme..
-Hey..E in regula.. a zambit usor, apoi si-a continuat antrenamentul.

_______________________________________
pus acum 16 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
Petrecerea...Si...
                                Marturisirea..... (part I)


-Doar nu te duci singur! Scuze ...daca imi ziceai mai devreme..
-Hey..E in regula.. a zambit usor, apoi si-a continuat antrenamentul.
Era cam suparat…Si ma simteam asa prost!... Pana la urma Kakashi sensei a trebuit sa plece…Avea niste treaba asa ca ne-a trimis acasa. Un timp am mers toti trei, iar apoi ne-am despartit, fiecare indreptandu-se spre casa lui… Era bine…Asa aveam si noi mai mult timp sa ne pregatim. Mai erau vreo 3 ore jumate…Asa ca nu-mi faceam girji…Totusi..Mi-am facut baie si am inceput sa ma pregatesc… Incet, fara nici o graba…Dar…orele parca zburau! Deja..Acum mai aveam doar o ora..Bine ca mai aveam doar parul si machiajul..La care m-a ajutat mama bineinteles...Ceva cat mai natural si dragut...
-In sfarsit am terminat! tip eu fericita.
-Da. Arati grozav! spuse mama incantata.
Dupa inca cateva minute bate cineva la usa... Era Gaara! Si era asa dragut! Uau...Chiar arata superb! Stateam sus la scari si ma uitam pe furis...Pana la urma mama m-a strigat si a trebuit sa cobor... Cand coboram, Gaara a ramas cu gura cascata...Ca si mine de altfel.. Cand am ajuns langa el m-a salutat apoi mi-a intins un trandafir rosu. Ii daduse si mamei unul. Ce dragut din partea lui! L-am luat si l-am sarutat usor pe obraz... Mama a zis ca are niste treaba, l-a salutat pe Gaara si a urcat sus. Nu inainte sa ne ureze distractie placuta...
-Esti...Fru..moasa Sakura... spuse Gaara usor.
-M-m-multumesc Gaara. Si tu esti!
-Mersi!..Mergem..?
-Desigur...Haide..
Pe drum nu am vorbit foarte mult..Si chiar daca am vorbit ceva nu era asa de important.. Cand am ajuns aproape de locul unde se tinea petrecerea am inceput sa ne intalnim cu cunoscutii...I-am vazut pe Ino si Kiba, frumosi ca de obicei...Pe Neji si TenTen razand in hohote, pe Naruto si Hinata la fel de fericiti si indragostiti si pe Shikamaru si Temari care s-au oprit imediat ce ne-au vazut pe mine si Gaara...
-Oppaa!! Gaaraaa...Nu mi-ai zis ca vei veni cu Sakura. spuse Temari zambind malefic.
-Mai taci! Spuse Gaara enervat si jenat.
-Aratati foarte bine!
-Multumim...Si voi aratati minunat! Spun eu dandu-i coate lui Shikamaru.
Dupa ce am mai ras putin ne-am hotarat sa intram... Acolo...Toate fetele erau indreptate spre Gaara...Si nu era din cauza ca il vedeau in sfarsit cu o fata...Ci din cauza ca arata grooozav! Am inceput sa salutam lumea...Defapt sa salut...Gaara era cam tacut...Cand am vazut ca nu vrea sa vorbeasca cu nimeni m-am hotarat sa mergem la o masa si sa stam... Numai noi..Nu era asa sociabil si probabil se simtea cam prost...Dupa ce am scapat de lume s-a mai luminat putin la fata...
Am inceput sa ma uit pe acolo, sa studiez lumea...Si..Am observat ca lipsea cineva! Lipsea Sasuke...Oare chiar nu a avut cu cine sa vina...? Nu dupa mult timp si-a facut aparitia...Si...Nu era singur! Era cu o fata mai mare... Uau...Era asa frumoasa...Cred ca era cea mai frumoasa de acolo...
-La ce te uiti? intreba Gaara curios cand a vazut ca fixam cu privirea un singur punct... Eram uimita...Ce tot spun? Ma bucur ca a gasit pe cineva cu care sa vina...
-Putem sa iesim putin afara? Te rog? intreba Gaara...
-Desigur...
Am iesit pe terasa si...Ne uitam la stele...
-Deci? Ce este? intreb eu curioasa...
-Ei bine...Trebuie sa-ti spun ceva...Eu cred ca...
Dar nu a reusit sa-si termine propozitia ca imediat a aparut Sasuke...
-Lady Tsunade va tine un discurs...Trebuie sa veniti inauntru...spuse el..



                                          Marturisirea(part2)                                     
                                    Rasturnare de situatie....



-Ei bine...Trebuie sa-ti spun ceva...Eu cred ca...
Dar nu a reusit sa-si termine propozitia ca imediat a aparut Sasuke...
-Lady Tsunade va tine un discurs...Trebuie sa veniti inauntru...
-Haide...Imi spui dupa aceea...
Am intrat inauntru... Si a trebuit sa auzim discursul cel plictisitor al Doamnei Tsunade… Care a durat cam o ora! Toata lumea era pe jumatate adormita...
-Bine...Atat am avut de spus..Acum distrati-va… spuse Tsunade cu un zambet larg pe buze. Era in toane bune! Ce se intampla…? Stiu eu ce stiu sau ce? In urma cu cateva minute o vazusem cu Kakashi…Si daca e cum cred eu... Vor fi parteneri in seara asta.. Ma intreb...Oare cand a invitat-o? Poate cand a plecat de la antrenament… Ehh… nu conteaza! Sunt foarte draguti!! Kakashi sensei era mai elegant ca niciodata... Si Doamna Tsunade la fel... Am mai vorbit putin cu Hinata dupa care ea a fost invitata de Naruto la dans. In cateva momente mi-am adus aminte de ce vroia sa-mi spuna Gaara si ca nu a terminat ce avea de zis… L-am luat de mana si am iesit afara.
-Gaara... Nu ai terminat ce vroiai sa-mi zici..
-Pai... eu.. nu mai conteaza...
-De ce? Ce s-a intamplat? Esti trist sau mi se pare? Intreb eu curioasa.
-Nu…nu sunt... eu doar...
De ce se balbaia? Nu l-am vazut niciodata pe Gaara asa... Defapt stai... de cand il cunosc e prima data cand vorbesc cu el...De ce nu am observat niciodata cat e de dragut? A da.. Nu am avut ochi pentru alt baiat, in afara de Sasuke.. In ciuda aparentelor si a vorbelor rele Gaara era foarte simpatic! Vorbea frumos, se comporta frumos...
Am stat 2-3 minute fara sa zicem nimic, eu in gandurile mele…Iar el.. privind pamantul... Dintr-o data a ridicat capul, m-a privit in ochi dupa care si-a pus mana pe fata mea si m-a sarutat... Nu am stiut cum sa reactionez asa ca n-am facut-o... Nu am zis nimic...
-Sakura...Imi pare rau... Nu trebuia sa fac asta...
-Aaa... Nu-ti face girji... E in regula!... spun eu inca socata.
-Nu... Nu e! Sper ca nu te-ai suparat... spuse el trist.
-Nu fi prostut... Nu am de ce sa ma supar! L-am mangaiat putin pe fata dupa care l-am sarutat... Nu stiu cum sau de ce... Dar am facut-o! … Cand am “rupt” sarutul Gaara a inceput sa ma priveasca bland in ochi…
-Stii... Esti prima care a putut sa se apropie vreodata de mine... Nisipul meu nu te-a atacat! Ceea ce ma mira... Nimeni nu se poate atinge de mine... Dar se pare ca la tine e ceva diferit...
Cativa pasi mai incolo de noi, langa un copac, un baiat brunet statea si privea socat... Da… acel baiat era Sasuke.
-Cum ai putut?? Cum... Nu inteleg de ce... Ce prost am fost... Asa prost... spunea el incet strangand pumnul..
-Waw... Asta e... Grozav! Incercam sa zambesc... Dar nu puteam.. Eram confuza...Simteam ceva pentru roscat? Dar nu puteam... Imi era foarte drag...Dar nu-l vedeam mai mult decat un amic... Brunetul era singura mea dragoste... Si stiam foarte bine asta... Cand ne-am intors inauntru i-am vazut pe brunet si pe fata cu care venise...Se sarutau... Nu intelegeam.. Ce s-a intamplat? Adevarul e ca fata aceea era incredibil de frumoasa.. Ca baiat era imposibil sa nu te indragostesti de ea...Din prima clipa in care a intrat pe usa toti baietii erau cu ochii pe ea... Nu puteam concura cu ea...Am hotarat sa nu dau nici o importanta la tot ce vedeam...Era greu, dar l-am luat pe Gaara si am inceput sa dansam. Si-a pus mainile in jurul taliei mele, iar eu in jurul gatului lui ascunzandu-mi capul in pieptul sau. Cand a vazut asta, Sasuke a luat-o pe Sayomi (fata cu care venise) si au inceput si ei sa danseze. In timpul dansului aveau loc multe atingeri senzuale si sarutari fierbinti...Dar spre surprinderea mea am rezistat. La un moment dat in timp ce o saruta pe Sayomi, Sasuke se uita la mine. Ce vroia?? Sa ma faca geloasa? Dar de ce?... Oare vazuse sarutul dintre mine si Gaara?... Nu se putea! “Acum o sa ma urasca... Dar ce e cu toate acele gesturi? Nu voi ceda.. O sa-i arat ca sunt puternica.. N-o sa las nici macar o lacrima sa-mi cada...Sau vreun suspin...” Da... asta gandeam... Dar in urmatoarea secunda i-am dat drumul lui Gaara si am fugit plangand.
-Sa…kura?? Spuse Gaara uimit. Am facut ceva?...
A fugit dupa mine lasandu-i ce ceilalti sa priveasca socati si tot odata curiosi, spre iesire. Nu stia nimeni ce se intamplase. M-au vazut doar ca am plecat plangand iar Gaara a fugit dupa mine...
-Ce o mai fi zis tantalaul meu de frate acum?? Ii spuse Temari lui Shikamaru. Dar nu a primit nici un raspuns...
In alta parte a incaperii Ino si Kiba dansau... Niciunul dintre ei nu au vazut cand am plecat, ca altfel ar fi venit dupa mine.. Mai bine ca nu au vazut nimic. Atmosfera din jurul lor era asa calda si romantica... El o tinea strans la piept parca nevrand sa-i mai dea drumul niciodata, iar ea zambea intruna... Era fericita...De cand vorbise cu el parca zambetul nu se mai dezlipea de fata ei. Erau atat de draguti!..
Sasuke a schitat un zambet, semn ca era multumit de ce facuse dupa care s-a dus sa bea ceva lasand-o pe Sayomi acolo, ca si cum nici nu o cunostea.
-Sasuke!! Unde te duci?
S-a dus langa el si il privea cu ochii ei cei mari si mov. Si ea era confuza...Cu cateva minute in urma a sarutat-o din senin, si a continuat s-o faca pana acum, cand nici n-o mai baga in seama.
-Ce se intampla? De ce te comporti asa? Intreba ea putin trista.
-Nu am chef de vorba...Ma duc acasa... raspunse brunetul, rece.
-Dar...
Nici macar nu s-a mai obosit sa asculte ce zicea Sayo.. Si-a luat haina si a iesit pe usa. Cand a vazut cat de rece e brunetul s-a suparat si a plecat si ea acasa...
In acest timp Gaara ma cauta... De vreo 10 minute...
-Unde o fii?? Sakura!!! Sakura, intoarce-te te rog!!! Imi pare rau daca am facut ceva gresit...
Chiar langa el, intr-un copac eu plangeam si suspinam de focul brunetului... Nu am vrut sa-i raspund lui Gaara..."Ma va intreba de ce plang si daca ii voi spune se va simti prost... "
Dupa circa 1 ora a venit sfarsitul petrecerii... Shikamaru a dus-o pe Temari acasa, Naruto pe Hinata, Kiba pe Ino si Neji pe TenTen...
A renuntat si Gaara la cautari si a plecat acasa...
“ O sa mai stau putin... E o noapte frumoasa...” gandesc eu.
-Nu te inteleg Sasuke... Chiar nu te inteleg... Probabil totul a fost doar un basm... Trebuia sa ia sfarsit, nu?... Am ajuns la ultima pagina... spun eu oftand.
-Crezi ca eu te inteleg?? Se auzi o voce dintr-un alt copac.
-Ce??
-Nici eu nu te inteleg pe tine! Spuse brunetul aparand in fata mea.
-Ce vrei sa spui?? Si... de cand esti aici?? Intreb eu putin iritata... Ma enerva la culme sa stiu ca el fusese acolo si auzise tot monologul meu...
-Nu conteaza de cand sunt aici... Dar tot ce stiu e ca nu esti asa cum credeam! Spuse el nervos.
-Nu? Si cum sunt? Si defapt... De ce te comporti asa?! Ce ti-am facut?
-Ce mi-ai facut?? Parca ai zis ca ma iubesti... Dar deja e de domeniul trecutului nu?...
-Ce tot spui??
-Mda...Exact cum spuneam...Nu te mai reconosc! Cu cateva zile in urma totul era perfect, mi-ai spus ca ma iubesti, ti-am spus ca te iubesc, iar acum te saruti cu altii !!! Am o parere oribila despre tine acum... Dar prefer sa nu ti-o zic!
-Nu mai tipa la mine! Nu am gresit cu nimic in fata ta! Clar?? Si ce daca am facut asta? De cand ai ajuns tu sa-mi controlezi viata?? Tip eu nervoasa, coborand din copac. A coborat si el dupa mine si m-a lipit brutal de trunchiul copacului.
-A da? Deci nimic din ce s-a intamplat nu a insemnat nimic pentru tine?? Prost am fost crezand ca esti altfel... Prost am fost ca mie mi-a pasat...Regret ca te-am cunoscut, intelegi??? Spuse el zguduindu-ma.
Cand am vazut ca o ia razna i-am tras o palma si am fugit... Nu se mai putea controla...Am inceput sa plang si m-am dus direct acasa, dupa care direct in camera mea. Acela clar nu era Sasuke pe care il cunosteam... Si asta ma ingrozea! Am plans ore bune.. Pana cand il sfarsit m-a luat somnul. Dimineata, pe la 7 a sunat ceasul...L-am oprit si m-am culcat din nou...Nu aveam chef sa ies din casa...Chiar daca Kakashi se va supara pe mine... Mama plecase de 1 ora la munca asa ca nu avea cine sa-mi deranjeze somnul...
In padure... Sasuke si Naruto asteptau... spre surprindere lor Kakashi a aparut repede.
-‘Neata baieti! Sakura nu a ajuns?
-Nu...Nu-i sta in fire sa intarzie... spuse Naruto putin ingrijorat.
-Poate e prea obosita dupa petrecerea de ieri! Spune si Sasuke rece ca de obicei...
-Bine... Atunci o sa va antrenati fara ea...O sa am grija sa recupereze…Deci...Sa incepem...Sasuke! Unde pleci??
-Oh...Omule!! Acum ce facem?? Unde naiba s-o fi dus??
-Copiii din ziua de azi...Nu cred ca se mai intoarce...Naruto..Nu te pot antrena numai pe tine...Asa ca dute acasa...Anunta-i si pe colegii tai ca ne intalnim maine la aceeasi ora...
-Bine sensei...
Acasa...Cineva imi tulbura somnul...
-Cine naiba e asa dimineata?? N-am de gand sa deschid...
M-am culcat iar...Dar bataile din usa se auzeau tot mai tare...Cine putea dormi in zgomotul ala?? Rasuna in toata casa... Am aruncat patura si total enervata m-am dus la usa. Eram pregatita sa-l iau putin la rost pe cel care era la usa...Dar cand am deschis am ramas inlemnita.
-Ce cauti aici??!
-De ce n-ai venit? Nu vroiai sa ma vezi?? De ce fugi asa de mine? Spuse Sasuke pe un ton superior, dupa care a intrat in casa si a inchis usa.
-Nu fug de tine! Si cine ti-a zis ca poti intra??
-Ce-ti pasa?? Intru cand vreau, unde vreau! Crezi ca ma poti opri tu?!
-In caz ca uiti… esti in casa mea!
-Asa si?! Hai.. Fa ceva! Da-ma afara…Ce mai astepti? Spuse brunetul apropiindu-se de mine.
-Eu...
-Exact cum credeam... Nu esti in stare! Ma iubesti nu…?
-In visele tale!!! A spus rozalia dandu-i ditamai palma.
Sasuke s-a uitat putin la ea, si-a pus mana unde fusese lovit si cu cealalta mana a prins-o pe a fetei strangand-o tare.
-Asculta bine ce-ti spun...N-o sa-ti suport toanele de fetita nehotarata!
Chiar cand se pregatea sa-i dea o palma a batut cineva la usa.
-Sakura!!Esti aici??! Se auzi vocea lui Gaara...
-Gaara... spuse Sakura putin speriata...
Vazand ca nu-i deschide nimeni a intrat... Cand a vazut ca Sasuke se pregatea sa dea in rozalie a disparut si a aparut intre ei.
-Sa nu indraznesti s-o atingi!! Spuse Gaara dandu-i un pumn brunetului.
Bineinteles ca orgoliul lui de Uchiha era prezent si de data asta...Asa ca l-a lovit inapoi. O nu...Ce se intampla?? … Daca incepeau sa se bata?! Sakura trebuia sa faca ceva... Si a facut. Le-a dat la amandoi cate o palma peste ceafa si a tipat:
-Incetati!! Zici ca aveti 2 ani!!! Ce naiba e cu voi?!
-Sakura... spuse Gaara uimit.
-M-am saturat de voi, baietii!! Habar nu aveti cum sa va comportati! Trebuie mereu sa va intreceti la orice si sa va dati mari scule!
Ambii baieti erau total uimiti de comportamentul Sakurei. N-o mai vazusera asa nervoasa si nici n-o mai auzisera vorbind asa... Si-au dat seama ca o suparasera cam rau... Asa ca au hotarat sa plece in liniste. Dupa ce au plecat rozalia s-a mai calmat putin si s-a trantit in pat.. Nici ei nu-i venea sa creada cum reactionase... A mai stat 5 minute in pat dupa care a inceput sa se imbrace. Si-a luat o pereche de pantaloni 3 sferturi, o bluzita neagra si putin decoltata si o pereche de pantofiori fara toc albi cu modele negre. Si-a facut parul si a plecat. Se indrepta cu pasi repezi spre casa lui Gaara. Ajunsa la usa, a batut.
-Buna Sakura. spuse Temari zambind.
-Buna Temari.. ^^ Gaara…unde e..? intreba rozalia cu putin tristete in glas.
Temari o pofti inauntru, ii spuse sa se aseze pe canapea si urca sus sa-l cheme pe Gaara.
Cand auzi de Sakura, acesta a coborat imediat. A ezitat putin, dar apoi s-a asezat langa ea si i-a zambit.
-S-a intamplat ceva, Sakura?
-Nu.. doar ca.. eu am venit sa-mi cer scuze... M-am comportat prosteste si am reactionat urat...Nu stiu ce a fost cu mine.. Nu ai avut nici o vina..
Pana a terminat ce avea de spus rozalia a stat cu capul numai in jos, vizibil jenata de iesirea pe care o avusese mai devreme.
-Nu-ti face griji. Ai si tu problemele tale..Si te inteleg. Spuse roscatul bland.
-Pe bune? Iti multumesc mult...
L-a luat in brate si l-a strans tare. Acum se simtea mai bine... Sau cel putin asa credea.
-Asculta..Imi pare foarte rau pentru ce am facut aseara...Nu trebuia s-o fac. Dar acum inteleg. Il iubesti pe Uchiha, nu...?


                 Tragedie dupa tragedie, dar si un inceput impreuna...




Ochii Sakurei se facura imediat mari. Cand a auzit numele lui nu s-a putut abtine si a varsat 2 lacrimi. Roscatul i-a pus usor mana pe umar si i-a ridicat capul.
-Mai bine spune-i ce simti... Il poti pierde..
-Dar Gaara.. El ma uraste... spuse ea printre lacrimi si suspine.
-Cine te poate uri pe tine? ^^
Ii sterge lacrimile si zambeste.
-Fa-o acum.. Nu astepta...
I-a raspuns si ea la zambet, s-a ridicat si a iesit. Cum a iesit pe usa a inceput ploaia. A inceput sa alerge spre casa lui Sasuke cu lacrimi in ochi si inima batandu-i parca sa iasa din piept.  Avea emotii si nu era foarte sigura ca brunetul ii va accepta sentimentele.. Ultima lor discutie nu fusese una foarte placuta..  Cand mai avea 5 minute de mers Sakura a putut observa prin ploaie doua siluete, una a unei fete si una a unui baiat, mergand sub aceeasi umbrela. Baiatul o duse pe fata pana la usa, astepta sa intre in casa apoi pleca. Pasul Sakurei incetini cand observa ca baiatul acela era Sasuke si fata pe care o dusese acasa era Sayomi. A incremenit... Si simtea cum inima ei sta sa explodeze. Nu era mare distanta intre brunet si rozalie. Si cum ploua afara, orice pas se auzea. Sakura a facut un pas inapoi. In urmatoarea secunda Sasuke arunca umbrela si se intoarse spre ea tinand un kunai in mana dreapta.
-Sakura? intreba el nedumerit, dupa care lasa mana cu kunaiul jos.
Cand ochii lui si ai Sakurei s-au intalnit aceasta si-a pus mana la gura, incepand sa planga, dupa care a luat-o la fuga prin ploaie.
-Sakura!! Stai! Spuse brunetul fugind dupa ea.
Au alergat prin ploaie, pana cand brunetul a pierdut-o...
-Offf... Unde s-o fi dus..? se intreba el dezamagit.
A mai stat putin si s-a uitat dupa ea, dar nimic.. Pana la urma a renuntat si a plecat acasa. De dupa un copac isi facu aparitia chipul Sakurei. L-a fixat cu privirea pana nu l-a mai vazut. Dupa ce a fost sigura ca nu se mai intoarce a inceput sa mearga si ea spre casa. Se simtea ingrozitor...Simtea ca o parte din ea lipseste. Simtea cum inima ei se sfarama.. A ajuns acasa si a intrat direct in dus.
In timpul asta.. Sasuke era la usa lui Sayomi. Batu de doua ori si astepta ca usa sa se deschida.
-Imediat! Striga Sayomi. Da? Continua ea deschizand.
-Sayomi...Cred ca am o problema..
Fata in baga repede in casa. S-au asezat pe canapea si au inceput sa vorbeasca.
-Deci..Ce s-a intamplat? Ma ingrijorezi..
-E vorba de Sakura.. cred ca ne-a vazut mai devreme cand te-am adus si a interpretat totul gresit.. Nu stiu ce sa fac...Am vrut sa vorbesc cu ea, dar nu m-a ascultat si a fugit...
- Sasuke, Sasuke... Sa inteleg ca inca o mai iubesti? Intreba Sayomi pe un ton pervers. Daca imi aduc bine aminte... Acum cateva ore erai foarte nervos si ziceai ca o urasti... Ce e in capul tau pana la urma?
-As putea sa zic multe lucruri rele despre ea... Pot sa zic pana si ca o urasc... Dar nu asta simt... Da-mi un sfat, ceva! Se rasti el.
-Ai, ai, ai.. Usor, tigrule. Spuse fata razand. Daca vrei.. Pot sa vorbesc eu cu ea.
-Chiar?! Ai face asta?
-Normal.. ^^
Dupa raspunsul pe care l-a primit Sasuke era in culmea fericirii... Stia ca Sayomi o sa stie ce sa-i zica Sakurei asa ca nu mai avea nici o grija. I-a multumit fetei de nenumarate ori dupa care a plecat. El s-a dus acasa, iar Sayo a inceput sa se imbrace. Dupa ce s-a imbracat si-a luat umbrela si a fugit spre casa Sakurei. In 10 minute era la usa acesteia. A batut...
In casa.. Sakura a lasat feonul din mana si a fugit la usa. A deschis... Si a ramas socata.. Plus ca era putin cam nervoasa...
-Hmh.. Ce vrei..? Daca ai venit sa te lauzi in legatura cu Sasuke mai bine...
-Ho, ho... ^^ Doamne.. nu am venit pentru asa ceva... o intrerupse Sayomi.
-Atunci de ce ai venit..? intreba Sakura parca pe un ton plictisit si indiferent.
-Pot sa intru..?
-Mda.. Intra..
Rozalia se dadu din usa si o lasa pe fata sa intre. Aceasta se duse direct in sufragerie si se aseza jos. Sakura o urma si se aseza langa ea. Nu-i prea placea prezenta fetei in casa ei, dar incerca sa para amabila. Movalia a inceput sa stidieze totul in jurul ei si uitase total ca mersese acolo cu un alt motiv.. Uitase ca avea ceva de zis. Dar a avut grija Sakura sa-i aduca aminte.
-Deci…?
-Aaa.. da .. scuze..^^ Uitasem. Sakura.. Am venit aici sa-ti spun ca intre mine si Sasuke nu e absolut nimic.. Ai inteles gresit ceea ce ai vazut azi. Tocmai veneam de la cumparaturi, cand m-a prins ploaia.. Nu-mi luasem umbrela pentru ca nu stiam ca va ploua.. Asa ca am fost nevoita sa merg prin ploaie. Pana m-a vazut Sasuke. A vrut sa-mi dea umbrela lui dar nu am vrut si oricum nu o puteam tine, din cauza pungilor, asa ca a fost amabil si m-a dus pana acasa. Nimic mai mult. Suntem doar prieteni.
Sakura se schimba imediat la fata si un sentiment de jena si vina o patrunse in tot corpul. De ce se comportase asa? Fusese foarte nepoliticoasa cu fata de langa ea, cand nici macar nu o cunostea.. Si ea venise pana aici numai sa-i spuna asta.. Ii spusese asta numai sa n-o ingrijoreze. Sa-i deschida ochii. Se simtea atat de jenata de fata incat nici macar nu a mai privit-o in ochi. A ramas privind in gol si nescotand un sunet.
Sayomi s-a ridicat si s-a apropiat de urechea ei.
-Apropo.. As vrea ca intr-o zi sa ma iubeasca si pe mine cineva, asa cum te iubeste Sasuke pe tine.. spuse Sayo zambind. Apoi s-a indreptat spre usa. Gasesc eu iesirea, ramai acolo. Pa, Sakura.
Sakura a putut sa auda usa inchizandu-se si abia atunci a realizat ca Sayomi plecase, iar ea avea atatea intrebari sa-i puna. Ce a vrut sa spuna cu ultima parte...? Asa cum o iubeste Sasuke pe ea? Sasuke inca o iubeste..? Nu stia ce sa creada.. Singurul care ar fi lamurit-o era Sasuke.. Dar nu stia daca e bine sa vorbeasca cu el acum..Daca Sayomi o mintise? Dar daca chiar Sasuke o pusese sa vorbeasca cu ea? Ar fi vrut sa fuga direct la Sasuke, sa-i ceara cateva explicatii.. Dar a decis sa nu faca asta... Si in plus nu putea pleca.. Mama sa nu venise, iar ea nu avea chei sa incuie usa. Si ca tot veni vorba.. De ce intarzia mama Sakurei atat? Nu-i statea in fire.. Trebuia sa fie acasa de cel putin 2 ore.. Rozalia deja incepuse sa-si faca griji pentru mama ei.. A stat si a asteptat...Si a stat.. Si iar a asteptat.. Pana a luat-o somnul pe canapea.. Pe la noua jumatate seara au trezit-o niste batai in usa. S-a ridicat somnoroasa si a deschis.In fata usii se afla un medic ninja.
-Buna seara, domnisoara Haruno. Imi cer scuze de deranj, dar trebuie sa va spun ceva.. spuse acesta plecand capul.
-Da, sigur.. Ce este? intreba Sakura curioasa.
-Imi pare foarte rau sa va anunt.. Dar cadavrul mamei domneavoastra a fost gasit acum doua ore in padure.. Va rog, daca ati vrea sa veniti cu mine sa recunoasteti cadavrul, v-as fi foarte reconoscator.. Stiu ca va este foarte greu, dar.. Domnisoara? Va simtiti bine? Spuse medicul ingrijorat cand a vazut ca fata nu se mai misca si nu scotea un sunet. Era socata. Nu stia cum sa reactioneze. Ii venea sa tipe, sa urle, sa planga de durere.. Dar stia ca asta nu rezolva nimic.. Si in plus.. Putea sa nu fie mama ei.. Nu? Mama ei era bine.. Nu avea cum sa fie ea.. De aceea trebuia sa mearga imediat sa se convinga. A ridicat privirea spre medicul ninja si pe un ton bland a spus:
-Sa mergem.. Nu-mi fac griji..Stiu ca nu e mama mea..Trebuie sa fie o alta persoana..
Barbatul o privi trist si o aproba. Nu a spus nimic, pentru ca stia ca durerea din sufletul copilei trebuia sa fie enorma.. Incerca sa se calmeze cu gandul ca nu putea fii mama ei si ca era altcineva acolo.. Au pornit spre morga si au ajuns foarte repede. Sakura grabise pasul, ca sa se convinga ca ceea ce credea e adevarat. Au intrat intr-o camera, unde se aflau multe cadavre si s-au indreptat spre o masa.
-Aici este.. Va rog sa dati usor cearsaful de pe cadavru si sa-l identificati. Spuse medicul facand cativa pasi inapoi pentru a-i face loc adolescentei.
Aceasta s-a indreptat cu pasi greoi spre masa. Parca o cuprindea teama.. Nu mai era atat de sigura ca persoana de sub cearsaf nu era persoana care ii daduse viata.. Ii era teama sa se uite. Inima ii batea atat de tare.. Iar tot corpul ii tremura. Lacrimile stateau sa-i cada, dar incerca din rasputeri sa nu le lase sa iasa. Si-a indreptat mana tremuranda spre cearsaf, l-a apucat cu grija si a inceput sa-l coboare. Chipul persoanei incepea sa se vada. Cand capul i-a fost descoperit de tot Sakura si-a pus mana la gura si a cazut fara putere in genunchi.
-Domnisoara? Ce s-a intamplat? Este mama dumneavoastra? Spuse medicul pe un ton bland si punandu-si mana pe umarul fetei. A ridicat-o cu grija de jos si a repetat ultima intrebare.
-Da.. e mama.. mama mea... raspunse Sakura. Tremura din toate incheieturile. Pana si vocea ii tremura.. Simtea cum universal ei este distrus. Cum pierde cel mai important lucru din viata ei. Persoana care ii daduse viata nu se mai afla printre ei.. Mai avea vreun rost sa traiasca? Ea credea ca nu.. Oricum nu mai avea ce sa piarda..Sau cel putin asa credea ea.. S-a mai uitat odata la trupul neinsufletit al femeii, a sarutat-o pe frunte, asa cum obisnuia aceasta sa faca cand era Sakura mica si o baga in pat, dupa care sopti:
-Nu-ti face griji, mama.. Ne vom vedea in curand.
A mangaiat-o si a fugit.
-Stati, domnisoara Haruno! Striga barbatul. Off..Sper sa se intoarca cand se va simti mai bine.. Trebuie sa semneze niste acte.. Iar apoi o vom ajuta cu inmormantarea, pentru ca e minora si nu are rude.. Dupa care, cineva se va ocupa de datul ei spre adoptie.. continua el adresandu-se unui coleg de munca.
In timpul asta, Sakura alerga cat o tineau picioarele...Nu stia unde se duce.. Parca vroia sa fuga de adevar..Si de tot cosmarul asta.. Dar era constienta ca nu poate face asta.... A fugit pana a dat de marginea unei stanci. S-a oprit, si-a tras sufletul si s-a asezat jos, pe marginea acelei stanci adanci. Privea in gol si isi aducea aminte de toata copilaria ei, alaturi de mama sa...
-Nimic nu va mai fi la fel..Nimic.. sopti ea fortandu-se sa-si tina lacrimile in frau. Nu voi plange.. Un ninja nu are voie sa planga.. Nu se cuvine sa fac asta... mai spuse ea.
Cat timp monologa privind in jos, un baiat se alfa la o distanta destul de mica de ea si incerca sa desluseasca ce spunea. Acel baiat era Sasuke, care, dupa ce vorbise cu Sayomi pornise in cautarea Sakurei, sa lamureasca niste lucruri...Avea de gand s-o ceara de sotie..Vroia atat de mult sa-si petreaca restul vietii cu ea, incat emotiile il captasera de tot. Trebuia sa stie raspunsul ei imediat, asa ca nu a mai rezistat si s-a apropiat.
-Sakura... spuse el bland.
Fata a tresarit si si-a intors privirea spre el. Ochii ei erau plini de lacrimi. Nu a mai rezistat si le-a dat drumul.. Lacrimile ii inundara fata. Sasuke fugi repede la ea si o imbratisa cu toata caldura.
-Sakura..Ce s-a intamplat? Ce ai patit? Intreba el ingrijorat.
-Nimic.. Nu am nimic.. Totul e bine.. raspunse ea, ca si cum ar fi fost hipnotizata. Nu mai gandea limpede. Nu mai reusea sa realizeze ce se intampla. Era in stare de soc. Nici macar nu se uita in ochii brunetului. Parca privea prin el. Acesta ii ridica usor capul si o facu sa se uite la el. Degeaba.. Parca nu-l vedea.. Parea ca se uita prin el...
-Spune-mi.. Ce ai? Nu esti in regula..
-Ce cauti tu aici..? intreba Sakura. Dupa felul in care vorbea si felul in care privea, puteai spune ca este doar o papusa, fara ganduri sau pareri proprii, care facea numai ce o puneai sa faca...
Brunetul o privi bland, apoi zambi.
-Am venit sa vorbesc cu tine.. Sa-ti spun ca sentimentele mele pentru tine nu s-au schimbat si ca...
Dar nu a mai apucat sa termine pentru ca a fost interupt. Sakura s-a ridicat in picioare si privea in jos. S-a ridicat si el si o privea ingrijorat.
-Sakura, ce faci?
In clipa urmatoare Sakura a facut un pas inainte si s-a desprins de pamant.. A inceput sa cada in gol..
-NU!!! SAKURA!! spuse brunetul sarind dupa ea. Cand a ajuns-o, a luat-o in brate si a strans-o cu dragoste. Sakura a inchis ochii si statea cu capul la pieptul lui, parca nerealizand ce se intampla... In cateva secunde au atins pamantul.. Si acolo au ramas.. Imbratisati, si inca cu lacrimile pe obraji.. Pana a doua zi, cand corpurile neinsufletite le-au fost gasite de catre Sayomi, care tocmai trecea pe acolo... Imediat a fugit in cautare de ajutor, cu speranta ca se mai putea face ceva... Dar nu se mai putea...
Urmatoarea zi a avut loc inmormantarea celor doi si a mamei Sakurei.. Tot satul era acolo.. Si alte cateva persoane din alte sate erau acolo... Moarte celor trei indurerase multa lume...Dupa ce fiecare a pus cate un trandafir pe pieptul fiecaruia dintre cei trei si si-au exprimat regretele au inceput sa vorbeasca...
-Nu inteleg.. De ce au facut asta? Intreba Naruto cu obrajii inundati de lacrimi. Am ramas singur... De ce..?
-Naruto.. Nu ai ramas singur.. spuse Hinata inbratisandu-l si plangand alaturi de el.
-Sasuke.. Daca ai murit.. Cum voi mai reusi eu sa dovedesc ca sunt mai bun ca tine..? spuse si Lee incercand sa-si ascunda adevaratele sentimente.
-Sakura... sopti Gaara trist. In clipa urmatoare o mana calda o prinse pe a lui. Era Sayomi. Isi adresara cate un zambet cald, dar in acelasi timp trist si privira spre cer. Au inceput sa mai vorbeasca despre cum ii cunoscusera pe Sakura si Sasuke si toate legaturile care le avusesera cu ei.. Si au inceput sa se cunoasca mai bine.. Se pare ca nisipul lui Gaara o accepta si pe Sayomi.. Si asta il facea foarte fericit.
-Sakura.. Ce o sa ma fac eu fara ajutorul tau..? Regret atat de mult anii in care am fost rivale.. spuse si Ino cu lacrimile pe obrajii ei cei rozalii.
-Uchiha.. Ce as putea spune..? O sa-mi lipseasca foarte mult.. marturisi si Kiba
-Da.. Datorita lor.. Am ajuns impreuna.. mai spuse si Ino tinandu-l strans de mana.
TenTen plangea la pieptul lui Neji... Iar acesta o managaia bland pe cap. Fiecare avea o persoana care ii putea alunga suferinta... Pana si acolo sus, cei doi, Sakura si Sasuke, isi alungau suferinta unul altuia si de acum puteau fi impreuna mereu.. Si Sakura era din nou langa mama sa.. Deci totul era bine..
Dupa ceva timp, in Konoha totul era la fel ca inainte.. Toti isi revenisera si erau mult mai hotarati sa devina niste shinobi excelenti.. Pentru prietenii lor care ii vegheau de sus..



P.S … : Gaara si-a petrecut restul vietii cu Sayomi, care era marea lui dragoste, si desigur si el a ei, TenTen a ramas cu Neji, Naruto cu Hinata s-au casatorit la doi ani dupa moartea Sakurei si a lui Sasuke, iar Ino si Kiba au avut un baietel care ii semana perfect mamei lui. Dar avea si cate putin de la tatic ^^ . Aaa… si am uitat sa zic ca si Ino si Kiba s-au casatorit odata cu Naruto si Hinata ..



                                          SFARSIT!!! ^^

_______________________________________
pus acum 16 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
ehh.. cred ca n-am mai intrat pe aici de o vesnicie... O_O nu stiu daca imi mai citeste cineva ficul, dar eu il aveam terminat de ceva timp asa ca m-am hotarat sa-l pun sper sa va placa.. si am uitat sa spun ca intr-un final n-am mai scris ka si cum eu as fi Sakura... adica n-am mai scris  "eu".. am scris "ea" ... a fost aiurea sa schimb... stiu.. dar erau unele parti in care nu puteam zice ca si cum as fi eu.. suna aiurea..

_______________________________________
pus acum 16 ani
   
CristinaAngel
Beginner

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 2
lam mai citit dar e ... ok 

fic lam mai citit dar ... ok 

33.6KB
pus acum 16 ani
   
CristinaAngel
Beginner

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 2
e totusi super ficul

fic totusi super ficul

36.4KB
pus acum 16 ani
   
Fata frumushik
Beginner

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 4
trista povestea...(la sfarsit )
felicitari pt originalitate,dar puteai sa mai lungesti povestea p`acolo inainte de sa se arunce sakura.Ma rog,soppppeer povestea bv

_______________________________________
stiu ca ma iubesti!;
pus acum 16 ani
   
mikaella
Beginner

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1
          nu trebuia sa se termine asa...         [/b]
pus acum 16 ani
   
Kagome Higurashi
Dark Admin

Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 216
E superb se vede k ai talent

_______________________________________
pus acum 16 ani
   
sakura:D
Dark Member

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 21
super imi plake
dar totusi e acelasy fik si pe animezup
si se termina la fel
daca lai luat de akolo sa sty ca puteia macar sa schimbi finalul
dar nu cont

pus acum 15 ani
   
hell_girl_love_black
Dark Member

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 16
nu te supara, cum se numeste fic'ul? :| sunt total confuza, pentru ca nu am citit decat un singur fic de pe animezup si cu siguranta nu era cu sasusaku, deci nu aveam cum sa plagiez. chiar nu vreau sa fiu acuzata pe nedrept.

_______________________________________
pus acum 15 ani
   
sakura:D
Dark Member

Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 21
eu nu cred ca lai plagiat  

pus acum 15 ani
   
crystynuk
Beginner

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1
fic-ul e super  .....sfarsitul e cam trist    ,dar asta e

pus acum 15 ani
   
Hakusho_Hiei
Advanced

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 101
n`am nici o problema la cum se termina

fic n`am nici problema cum termina

5.7KB
pus acum 14 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la